Cinci lucruri pe care nu face să le dăruiești tinerilor părinți

Pentru că nu am foarte multe rude prin preajmă, revenirea de la maternitate a trecut oarecum liniștit pentru mine. Nu am fost nevoită să găsesc tot felul de scuze pentru a ține neamurile la distanță și nici nu a trebuit să dau senzația că sunt fericită când îmi venea să plâng. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri legate de revenirea acasă cu bebelușul vizează darurile pe care ajunge pruncul și mama să le primească din partea celor dragi. Am mai auzit istorii în care tinerii părinți rămâneau dezamăgiți și contrariați de cadourile absolut inutile pe care le-au primit, de aceea m-am gândit să trasez câteva sugestii de daruri pe care ar fi mai bine să nu le faceți atunci când mergeți să vizitați un bebeluș pentru prima dată.

  1. Sesiune foto 

Captură de ecran din 2019.02.15 la 13.24.58

Înainte de a merge la maternitate îmi plăcea mult de tot să fac poze, dar când am ieșit de acolo, vă spun cu mâna pe inimă, mi-aș fi dorit mai degrabă să crape pământul ca să mă pot ascunde printre ruine și să nu văd pe nimeni. A fost un adevărat chin să fac o față cât de cât agreabilă atunci când am fost întâmpinată de rude la ușa maternității. Cred că pentru o dezolare totală un fotograf care să-mi spună cum să stau și unde să privesc mi-ar fi lipsit. Sigur că aceste momente sunt unice și irepetabile, dar ce bine că trăim într-o lume a tehnologiei când putem face poze tare frumoase cu telefonul mobil, nu?

2. Scutece

Captură de ecran din 2019.02.15 la 13.28.27

Sunt poate cele mai utile chestii, necesare imediat cum apare copilul pe lume. Totuși, nu cred că este o idee bună să facem asemenea cadouri fără a ne consulta cu tinerii părinți. Unele mămici pun foarte mult preț pe anumite branduri, altele sunt atente la culori, forme și mirosuri, iar altele pur și simplu își doresc să decidă singure care sunt cele mai bune scutece pentru puiul lor. De aceea, dacă intenționezi să mergi în întâmpinarea tinerilor părinți, întreabă-i ce marcă de pampers ar dori să folosească și spune-le că vrei să le faci tu un asemenea dar.

 

3. Hainele purtate

5ab78222dfae470b4dbee6e708998f24

La fel ca și scutecele, hainele care au fost deja purtate de alți bebeluși pot fi un subiect delicat pentru tinerii părinți. Eu, de exemplu, am acceptat mereu asemenea cadouri, iar Mia poartă și acum articole vestimentare primite în dar de la prietenii noștri de familie sau de la nani. Totuși, cunosc personal multe mame care sunt de altă părere și nu ar accepta nici în ruptul capului să-și îmbrace odrasla în haine la mâna a doua.

Din punctul meu de vedere, în hainele pentru bebeluș nu face să investești prea mult mai ales în primul an. Ei cresc extrem de repede, iar unele articole rămân neatinse din simplul motiv că cel mic a devenit în scurt timp prea mare. 🙂 

4. Jucării educative

Captură de ecran din 2019.02.15 la 13.31.55

Dezvoltarea timpurie este un subiect dezbătut intens de către părinți, pediatri și psihologi și vizează inclusiv jucăriile educative. În timp ce unii specialiști încurajează folosirea acestora încă din primele luni de viață, alții sunt sceptici și spun că anumite elemente ar putea chiar traumatiza creierașul copilului. Dacă nu știi sigur care este opinia tinerilor părinți referitor la acest subiect, evită să-i dăruiești piciului lor jucării. 

Pentru o variantă safe poți alege un covoraș-puzzle. O asemenea investiție cu siguranță va fi pe placul tuturor, unde mai pui că este util și arată bine.

5. Cărți de parenting sau de psihologie

Captură de ecran din 2019.02.15 la 13.33.55

Unii părinți cred foarte mult în studii și în cărțile de parenting, alții din contră – preferă să găsească răspuns la fiecare întrebare solicitând ajutorul medicilor pediatri. Pentru a nu nimeri într-o situație neplăcută, evită să dăruiești cărți de parenting sau de psihologie, mai ales că de regulă aceste lucrări susțin anumite idei care pot fi contradictorii cu opinii tinerilor părinți. 

6. Produsele de îngrijire pentru copii

Captură de ecran din 2019.02.15 la 13.40.35

Persoanele care încă nu au copii cunosc cel mult 2-3 branduri care spun în reclamele de la televizor că au cele mai bune produse de îngrijire pentru copii. Totuși, nu toți părinții consideră aceste produse potrivite pentru copilul lor, de aceea riști ca darul tău să stea neatins într-un sertat. Pentru a evita asemenea situații, cere sfatul mămicilor cu experiență din anturajul tău. 

Și totuși, ce cadouri merită să facem tinerilor părinți?

Cum am menționat mai sus, sigur că varianta ideală ar fi să coordonați împreună cu ei darul. Să-i întrebați de ce anume au nevoie, sau să le cereți opinia referitor la una dintre ideile voastre de cadou. 

Nu-i credeți atunci când vă spun că nu au nevoie de nimic.  Odată cu venirea copilului pe lume, apar o mulțime de cheltuieli pe care poate fi destul de greu să le gestionezi. 

Un cadou potrivit pentru orice situația ar fi un voucher la un magazin pentru copii de unde să poată cumpăra haine, jucării sau produse de igienă. Ai grijă, însă, să fie un certificat cu un termen de valabilitate extins, întrucât de cele mai multe ori tinerii părinți nu prea au timp de shopping în primele luni.

O altă ideea de cadou poate fi un gadget care le-ar ușura viața. De exemplu un încălzitor pentru sticluțe, dacă bebelușul este hrănit cu lapte praf. Chiar dacă pare un lucru lipsit de prea mare importanță, părinții îi vor aprecia valoarea în timpul meselor nocturne ale copilului.

Și ultimul aspect, dar nu cel din urmă: când mergi în vizită la o tânără mămică gândește-te că poate face să-i dăruiești ceva ei, nu bebelușului. Gestul tău va fi cu atât mai apreciat cu cât femeia și așa trăiește doar cu gândul la copil și își cheltuiește mare parte din bani pentru a-i cumpăra tot de ce are nevoie. 

Un șampon, o cremă de corp sau un scrub relaxant vor fi daruri extrem de apreciate de o tânără care nu de mult a devenit mamă. 

Dar voi cum credeți? Ce nu face să dăruim tinerilor părinți și care sunt cadourile potrivite atunci când mergem să vedem bebelușul pentru prima oară?

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te rog să te abonezi la blogul meu. În cazul în care ți-a plăcut un articol, dă-l mai departe pentru a-l vedea și prietenii tăi. Aș fi recunoscătoare dacă ai aprecia pagina de facebook  Vise la Pachet. Pentru mai multe imagini despre cum savurez maternitatea alături de fetița mea, mă poți urmări pe instagram.

Îți mulțumesc și te rog să nu uiți: să fii mamă e minunat, iar aventura maternității abia începe!

11 luni

Apele s-au mai liniștit. Bebelușul începe să devină un soi de omuleț complex. Are deja tabieturi, obiceiuri și plăceri.

Trezirea se dă în continuare la șase dimineața. Nu-i place să umble pe ocolișuri, de aceea intră în forță într-o nouă zi. După ce își ia porția de lapte, începe să se cațere pe pereți. La propriu.

Acum își poate folosi mâinile și picioarele cu ceva mai multă îndemânare și nu ratează nicio șansă pentru a-și consolida cunoștințele. Dacă ai nenorocul ca în drumul lui spre glorie să-ți nimereasca capul, e doar problema ta, să știi. Pentru bebeluș nu există obstacole.

După vreo patruzeci de minute de zbenguială necontenită, i se face iar foame. De data asta se așteaptă să-i oferi ceva mai serios, și se lasă așezat, fără prea multe împotriviri, pe scaunul lui.

Cât își simte stomacul gol, gura i se deschide laaaarg. De regulă primele trei-patru îmbucături dispar fără urme. Apoi, pe măsură ce începe să-și potolească foamea, gura se deschide din ce în ce mai greu. Iar tu, ca o mamă bună ce ești, trebuie să fii pregătită și să intervii fix în momentul potrivit. Dacă te lași distrasă măcar pentru o secundă, rezultatele nu vor întârzia să apară. Sub formă de terci cu lapte.

La 11 luni bebelușul știe foarte bine ce înseamnă și cu ce se mănâncă manipularea. Știe când e cazul să zâmbească, să chiuie și să bată din palme, dar și când e momentul oportun pentru a umbla la desaga cu lacrimi.

Este foarte curios. Te urmărește ca o umbră peste tot, și încearcă să atingă fiecare obiect care îi apare în cale.

Știe care îi este numele și reacționează cu plăcere vădită în ochi atunci când este strigat. Nu are un vocabular prea bogat, dar cele câteva silabe pe care le leagă sunt destule pentru a-ți face capul pătrat.

Își venerează piciorușele și nu ratează niciodată șansa de a-și gusta degetele.

Dar cel mai important, la 11 luni bebelușul începe să învețe ce înseamnă independența. Poate să stea în același loc chiar și câteva minute legate pentru a cerceta un obiect. Chiar dacă plictiseala intervine rapid, cele câteva momente costă o avere.

Printre bavețele murdare, scutece pline și obrăjori dolofani ajungi să înțelegi ce minune ții în brațe și să nu înțelegi deloc cum ai trăit înainte fără ea…

Tații de azi

Îi vedem peste tot. Pot fi recunoscuți cu ușurință după licărul din privire. Înalți sau mai scunzi, blonzi sau șateni, cu mașina sau pe jos. Altădată preocupați de tatuaje, distracții și fete. Astăzi – îngrijorați  că nu vor reuși să strecoare roțile masive ale căruciorului prin crăpătura îngustă de după colț.

Puternici, serioși, siguri pe ei, se transformă în niște copii de îndată ce ajung acasă. Fața acoperită cu țepi sau proaspăt bărbierită li se alungește într-un zâmbet larg când văd că sunt așteptați la ușă. Când băiatul sau fata le sare în brațe, când le înconjoară umerii lucrați la sală cu mânuțele mici și dolofane. Când sunt strigați pe nume.

-Tata!

Toată priceperea și stăpânirea de sine devine trecut când trebuie să schimbe un scutec. Sau să liniștească un scâncet.

În parc își privesc cu atenție puiul analizându-i fiecare mișcare. Cu o tricicletă roz în mâna dreaptă și cu un pistol cu apă în stânga, oferă trecătorilor o priveliște simpatică și emoționantă.

Nu-și asumă merite, nu pretind recompense, nu se plâng că le este greu. Deși le este. Și când dorm acompaniați de plâns de bebeluș, și când sunt nevoiți să renunțe la tot soiul de planuri pentru a petrece week-end-ul în familie, și când își iau ore suplimentare la muncă pentru a câștiga mai mult.

Se târâie pe covor, imită câinele, rața, elefantul și prințesa. Pentru un zâmbet în plus joacă cucu-bau până la epuizare. Demonstrează rezistență de fier atunci când trebuie să  alerge de câteva ori pe noapte la farmacie pentru a cumpăra cel mai potrivit preparat.

Își decorează de bună voie bancheta din spate a mașinii cu păpuși, ursuleți și cuburi din plastic. Ascultă la volum maxim „Azi Grivei e mânios” și fac grimase ritmice pentru ca distracția să fie și mai copioasă.

Și când te gândești că până mai ieri nu erau decât niște puști preocupați de tautaje, de mașini sau de fete. Ori de toate odată. 🙂

Grozavi sunt tații de azi. Grozavi 🙂

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te invit să-mi urmărești blogul. Aventura abia începe. 

 

Fericirea, în forma ei pură.

 

Că fericirea stă ascunsă în lucrurile mici nu mai este un secret. Ni se tot propagă ideea asta cam de când începem să pricepem câte ceva în viață. Eu de exemplu, am cam fost sceptică în această privință.  Din punctul meu de vedere, o gustoșenie mică, nu are cum să fie mai bună decât una mare. Și chiar dacă are cum să fie mai bună, sigur te întristezi că e prea puțină, și uiți de fericirea de la început.

Ei bine, în ultimele luni m-am cam contrazis, ca să zicem așa. M-am prins într-o zi la gândul că, acum, fericirea are cu totul alte unități de măsură și cu totul alte forme.

De exemplu, acum fericirea se manifestă sub forma unor gângureli strigate. Dar atât de strigate, că tare mi-i frică că în scurt timp vom rămâne cu toții surzi. Domnișoara își descoperă capacitățile vocale și le exploatează la maaaxim. În special așa, când e trecut de 12 noaptea. 🙂

Scutecele pline,  și schimbate des sunt și ele un motiv de fericire. Mai ales când sunt pline cu ce trebuie și de culoarea care trebuie. (Cei trecuți prin experiențe similare, vor înțelege ce zic).

Trezirile pe timp de noapte, decâteorivreadomnișoara, tot la categoria momente de fericire se trec. Mai ales când fiecare trezire este însoțită de o masă copioasă servită direct de la purtător. 🙂

Râgâitul pare o melodie, iar gazele – un ritm.

Despre zâmbete și dulcegării nu discutăm, că nu are sens.

Se zice că nimeni nu știe cum arată ea, adevărata fericire. Pentru că nimeni nu a văzut-o, nu a strâns-o de mână și nu a ținut-o în brațe.

Deși, eu n-aș fi așa sigură 🙂