Etichetă: părinți

Nu vom mai alege între salariu și indemnizație. Ce înseamnă asta?

Publicat în Din viațăEtichetat , , , , , , , , , , Lasă un comentariu

Indemnizația pentru îngrijirea copilului este un subiect de interes atât pentru mame, cât și pentru tați. Mamele așteaptă cu nerăbdare ziua în care apar bănuții pe card. Unele femei adună acești bani pentru tot felul de planuri de viitor, altele îi investesc în frumusețe, în haine drăguțe pentru bebeluși și alte chițibușuri mici, dar însemnate.

Sunt și doamne care consideră că alocația pentru creșterea copilului poate fi transformată într-o contribuție la bugetul familiei, precum și femei care habar nu au cum să împartă cele câteva sute de lei între propriile nevoi și necesitățile primordiale ale copilului. 

Nu vom mai alege între salariu și indemnizație

Așa sau altfel, autoritățile promit că din luna iulie părinții nu vor mai trebui să aleagă între salariu și indemnizație. Adică dacă o mamă aflată în concediul de îngrijire a copilului, sau un tată aflat în concendiul de paternitate își va dori să revină la muncă cu program deplin, la sfârșit de lună va avea în cont nu doar salariul, ci și indemnizația lunară.

Cum ziceam, prevedera va intra în vigoare de la 1 iulie 2019 și va fi valabilă până când puiul de om va împlini trei ani.

Ce înseamnă asta?

Ca să înțelegem și mai bine ce înseamnă această schimbare, trebuie să știm că în prezent dacă o mămică revine la muncă full-time înainte de expirarea concediului de îngrijire a copilului, sau dacă își schimbă jobul la altă companie, de exemplu, poate să-și ia adio de la alocația stabilită pentru îngrijirea copilului. 

Odată cu noua lege, indiferent dacă părintele se angajează, revine la vechiul loc de muncă sau își dă demisia înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului, indemnizația tot a lui rămâne.

Chiar sunt curioasă cum vor alege mămicile și tăticii să folosească această nouă prevedere legislativă? Vor merge pe calea banilor, sau vor acorda prioritate timpului prețios petrecut alături de cel mic?

Dar voi, mămici, ce părere aveți? Vi se pare o inițiativă bună?

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te rog să te abonezi la blogul meu. În cazul în care ți-a plăcut un articol, dă-l mai departe pentru a-l vedea și prietenii tăi. Aș fi recunoscătoare dacă ai aprecia pagina de facebook  Vise la Pachet. Pentru mai multe imagini despre cum savurez maternitatea alături de fetița mea, mă poți urmări pe instagram.

Îți mulțumesc și te rog să nu uiți: să fii mamă e minunat, iar aventura maternității abia începe!

Ora mesei: distracție pentru ea, provocare pentru mine

Publicat în Creștem împreunăEtichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , 2 comentarii

Acum câțiva ani, fiind în vacanță la mare, am observat mai mulți părinți de copii mici care optau ca fiecare masă să fie însoțită de o tabletă sau de un telefon proptit la nivelul ochilor celui mic.  Mi s-a părut ciudată atunci această tactică și mă gândeam că, probabil, acei părinți caută căile cele mai ușoare pentru a-l ține ocupat pe cel mic.

Ei bine, la câțiva ani distanță, am ajuns să înțeleg raționamentul care stătea la baza acestor acțiuni. În unul dintre articolele precedente mă lăudam cât de bine a început la noi procesul de diversificare. Pe lângă faptul că Mia a adorat din prima pireul de brocolli și pe cel de conopidă, se întâmpla să și golească farfuria la fiecare masă.

„O să fie mâncăcioasă ca mami și ca tati”, îmi ziceam în gând plină de speranță.

În ultima lună însă, lucrurile au luat o cu totul altă turnură. Mâncarea nu mai este deloc momentul preferat din zi, iar fiecare masă trebuie pregătită ca pe un ritual. Mai ales psihologic. Mai ales pentru mine. 🙂

Și nu contează că ceea ce reușesc să-i prepar arată grozav și poate fi postat lejer pe instagram, fata are programul ei artistic pe care îl respectă cu sfințenie.

Primele trei linguri de regulă merg bine. Gura mare, concentrare maximă.  După asta începe nebunia. În timp ce privirea îi stă fixată pe farfurie, mâinile îi umblă bezmetice în toate părțile, picioarele dansează o coregrafie a lor, iar buzele plioscăie și turuie fără încetare.

Mă privește galeș cum încerc să-i îndes creația gastronomică în lingură. Când simte că încărcătura a ajuns suficient de aproape pentru a fi devorată, întoarce capul nepăsătoare lăsându-mă cu ochii în soare, sau mai bine zis cu lingura în aer.

Trag aer adânc în piept și pregătesc următoarea rundă. De data asta iau mai puțin, imit avionul, pasărea, câinele. Ea zâmbește mulțumită. Deschide gura. Dau să-i livrez produsul – hop! și închide gura.

O privesc fix. Simt cum mi se zbat tâmplele: tic, tic, tic. Ea îmi răspunde cu un chicotit și își reia activitățile de rutină. Lovește cu palmele de masă, își flutură picioarele bezmetic, țipă și chiuie…

După alte câteva încercări disperate, reușesc să-i mai servesc două-trei lingurițe. Nu mai mult. Paradoxul se întâmplă atunci când se vede liberă de contract. Ar fi gata să înfulece tot ce vede că mănâncă adulții. Este foarte interesată de orice gură care se întâmplă să devoreze ceva prin preajmă. Mai mult, ca o fire responsabilă ce este, nu se lasă până nu bagă mânuțele dolofane în farfurii și cești pline, până nu trage de prăjitura abia începută de tati, sau până nu rupe bucăți din banana de pe farfurie.

În altă ordine de idei, chiar dacă face într-un mare fel când este așezată pe scaunul ei pentru a fi hrănită, tind să cred că ea este un bebeluș care iubește mâncarea. Problema e că nu-i prea place compromisul, și nici constrângerile.

Menționez că, deocamdată, nu am apelat la jucării la masă, și nici la desene animate. Dar dacă vom continua în acest rimt, mă gândesc serios să mă înscriu în tagma părinților care cică „aleg căile ușoare”.

Dar voi, ce șmecherii ați descoperit pentru a-i determina pe picii voștri să fie concentrați și mâncăcioși?

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te invit să-mi urmărești blogul, să apreciezi articolul cu un like sau să îl distribui. Aventura abia începe. 🙂