Lumea de sub pat și un pic de nostalgie

În casa noastră există două lumi: cea în care trăim cu toții și cea în care trăiește doar Mia. Prima e la vedere, cu jucării peste tot, cu piese colorate pe unde nici idee nu aveai că pot să fie și cu noi trei rotindu-ne printre elementele mai sus menționate.

A doua lume se ascunde sub pat. Dacă vii la noi într-o zi de marți, bunăoară, și te pitești sub pat o să rămâi surprins să descoperi acolo un mediu adaptat pentru ca un bebeluș să huzurească. Pe lângă 2-3 bucăți din covorașul puzzle, fără îndoială veți scoate o sticlă cu apă. Câteva jumătăți de biscuiți, un corp de păpușă și câteva creioane.

Cărți cu povești, o sandală cu tot cu etichetă și un pantof sport. Se poate întâmpla să fie și vreo lingură sau vreun măr. La discreția proprietarei, evident.

Stăpâna micului Univers știe că în fiecare zi vine o anumită oră când lucrurile din lumea de sub pat sunt strânse și distribuite pe la locurile lor. După ce se face salubrizarea zonei, firimiturile se astâmpără în sacul aspiratorului, iar praful se mai domolește (sper) sub mopul umed, începe magia.

O tură prin împrejurimi și confortul de la început revine cu forțe noi. Cu tot cu biscuiți, ciorapi, păpuși, cărți și ce mai cade sub mâna domnișoarei.

Nu găsesc literele potrivite pe tastatură pentru a vă reda fericirea din ochii ei când se cuibărește acolo. Nici licărul ștrengăresc pe care îl emană atunci când este descoperită în flagrant. Nici drăgălășenia pe care o folosește pentru a protesta atunci când este scoasă de acolo.

Lumea de sub pat îmi amintește de copilăria mea. O zi întreagă agoniseam fructe, linguri, farfurii, cratițe, covrigi sau turte făcute pe tigaie, apoi mergeam cu ele victorioasă spre cortul din drum. Construcția era tocmită de copiii din mahala din două pături aruncate peste niște buruiene lungi, cu tulpina groasă și cu o aromă care nouă ni se părea îmbietoare.

După ce măturam țărâna, acopeream pământul cu un țol dungat și ne mutam acolo cu traiul pentru câteva zile. Până se uscau buruienile sau până când poznele pe care le făceam erau suficient de grave ca să ne alegem cu interdicția de ieși din ogradă.

Era un fel de casă mare acel cort, la fel ca lumea magică de sub patul fetei mele…

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te rog să te abonezi la blogul meu. În cazul în care ți-a plăcut un articol, dă-l mai departe pentru a-l vedea și prietenii tăi. Aș fi recunoscătoare dacă ai aprecia pagina de facebook  Vise la Pachet. Pentru mai multe imagini despre cum savurez maternitatea alături de fetița mea, mă poți urmări pe instagram.

Îți mulțumesc și te rog să nu uiți: să fii mamă e minunat, iar aventura maternității abia începe!

Diversificarea: un fel de adolescență a bebelușiei

Înainte de a se naște Mia, eu nu prea am mai avut tangențe cu alți bebeluși. Respectiv, tot ce urma să însemne maternitate a fost o premieră absolută în viața mea. Pentru că tare mi-a fost frică să nu greșesc,  de la liniuțele de pe testul de sarcină și până la prima lingură de hrană solidă pe care i-am oferit-o, m-am informat. Și mă informam mult, din trei și mai multe surse, pentru a nu admite vreo eroare.

Așa se face că atunci când s-a pus problema începerii diversificării, într-un fel știam la ce să mă aștept, dar eram și foarte curioasă de imprevizibilul care urma să apară inevitabil.

Pentru că atunci când vine vorba de copilul meu sunt încercată de tot felul de frici, am renunțat din start la ideea cu autodiversificarea. Deși am citit mult la acest subiect, recunosc că nu mi-a inspirat foarte multă încredere, chiar dacă i-am găsit o explicație perfect logică.

Așadar am zis să merg pe varianta clasică: alimentele mărunțite. Am început cu cele din comerț. Odată pentru că era cea mai comodă opțiune, și pe de altă parte pentru că am auzit eu că sunt certificate și „safe” cum ar veni. 🙂

Deși în general susțin tot ceea ce este autohton, am fost dezamăgită când am găsit pe unele etichete ale pireurilor de fructe produse în Moldova adaus de zahăr, iar pe altele chiar și adaus de sare. 🙂 Cele din urmă elemente au stins patriotismul din mine, mai ales că nu aveam niciun chef de experimente.

Alegerea mea au fost pireurile Gerber. Fetița mea le-a îndrăgit din prima clipă. Am început cu o linguriță de brocolli. Și chiar dacă medicii recomandă să aștepți cel puțin două zile până la introducerea unui aliment nou, eu nu am avut răbdare și introduceam zilnic câte o legumă nouă. Așa a fost în prima săptămână: brocolli, conopidă, cartof, dovlecel, morcov, dovleac.

A doua săptămână au urmat fructele: măr, pară, banană, prune, etc.

De regulă prima masă e cea de fructe, în jur de ora 10:00, a doua masă- cea de legume – pe la 13:00.

În ciuda tuturor sfaturilor primite atât de la doctori cât și de la rude, eu nu am început diversificarea decât atunci când Mia a împlinit vârsta de 6 luni, și m-am asigurat că poate să stea bine pe scaun. De asemenea, o condiție obligatorie pe care am respectat-o a fost dublarea greutății de la naștere. 🙂

Ah, da: fără covrigi, fără biscuiți cu ceai serviți direct din biberon, fără lapte de vacă, fără borș cu varză. :)))

Nu am insistat niciodată să mănânce tot din farfurie, și nu cred că este nevoie de asemenea extreme. Mi-a propus din start să îi asociez ora mesei cu o chestie plăcută, astfel ca atunci când o așez în  scaun ea să aștepte ceva bun, și să nu perceapă acest ritual ca pe o obligațiune care trebuie îndeplinită.

După aproape două luni de când am început s-o servesc pe domnișoară pot spune că bilanțul este clar:

-bavețica este o binecuvântare;

-nu face să îi servești masa în timp ce este îmbrăcat în haine albe;

-atenția este cheia: fiecare moment de gură-cască se poate încheia cu draperii cu imprimeu de brocolli sau cu parchet cu iz de dovleac;

Eu am încercat să previn o eventuală constipație oferindu-i la 20 minute după fiecare masă câte un pic de apă. Nu știu dacă tocmai acesta este secretul adevărat, dar la noi a funcționat.

De asemenea, de o săptămână am renunțat la pireurile din comerț și am început să i le fac acasă. Nu știu care este diferența dintre ele, dar cert este că fetița mea preferă muuult mai mult a doua variantă.

La voi cum a fost diversificarea? Ce situații hazlii ați avut în această perioadă?