Povestea moldovencei care a schimbat trei țări în opt ani și a învățat să-și trăiască visul

Liniștea caldă și profundă a dimineții a fost spulberată de ritmurile alerte ale deșteptătorului. Fără să se uite la ceas, își coboară tălpile goale pe podeaua rece. Răcoarea lemnului șlefuit o învăluie plăcut. Cu ochii pe jumătate închiși își desprinde trupul de așternuturile fine și se îndreaptă cu repeziciune spre butonul magic. O singură mișcare sloboade acorduri pline de foc dintr-o melodie de top. Își ridică mâinile în aer, își lasă părul ondulat să-i cuprindă umerii și se contopește cu muzica, cu dimineața, cu fericirea…

nina 1

Fiecare zi din viața Ninei Balan este o lecție de armonie, de acceptare și de împăcare. După mai mulți ani de zbucium lăuntric, tânăra a reușit să-și găsească pasiunea, iar odată cu ea – echilibrul și pacea. Astfel, fără să-și propună acest lucru, fata inspiră zeci de oameni absolut necunoscuți.

„Inspirația vine odată cu dorința de a le arată oamenilor că o minte sănătoasă începe într-un corp sănătos. Fiind studentă m-am confruntat cu multe probleme de sănătate. Pe atunci nu știam cât de mare este influența alimentației asupra modului de studiu. În ultimii 3 ani am început sa ma interesez de „Brain Foods” adică de ingredientele care sporesc concentrarea și energia și îmbunătățesc somnul.  Cred că aproape orice boală/ disconfort/ problemă poate fi tratată prin alimentație corectă și o atitudine pozitivă”, explică Nina.

nina 2

Încă de când era foarte mică a început să facă sport. Dorința de a excela și a de a-și autodepăși limitele a însoțit-o în permanență.

„Sportul m-a ales la vârsta de 7 ani când mama m-a dus de mânuță la școala de dans. Mereu am fost extrem de activă. La liceu,materia preferata era educația fizică. Am practicat dansul până pe la 17 ani. Acum, uneori, îmi pare rău ca nu am continuat să dansez . Probabil cu ambiția pe care am obținut-o în timp aș fi fost o atletă bună”.

Își trece degetele fine prin părul mătăsos. Amintirile din anii de liceu îi desenează un zâmbet nostalgic pe față. Își reconfirmă odată în plus că indiferent de provocările pe care i le-a scos în cale destinul, sportul a fost cel care a salvat-o mereu:

„Sportul a fost și este refugiul meu.  Am schimbat 3 țări în ultimii 8 ani. A fost necesar sa ma adaptez din nou la alte culturi, atmosferă și obiceiuri, iar sportul a fost evadarea mea din greutăți și probleme”.

nina 3

Modul de viață al Ninei Balan are la bază o întreagă filozofie. Pe lângă alimentația corectă și regimul de mișcare bine pus la punct, fata are grijă să-și păstreze sufletul cald și mintea limpede, ferită de gânduri negative, sau de sentimente dăunătoare.

„Frica este cea care ne stopează de obicei.  Chiar îmi place ideea care spune că „de cealaltă parte a fricii este libertatea”. Pentru mine schimbarea a început acum patru ani, când am venit în Statele Unite. Eram înspăimântată de modul de alimentație a studenților de aici. Departe de casă ,singură și fără un pic de confort, am căzut într-o stare de depresiei enormă. Evident, depresia a fost o consecință a mai multor factori , printre care studiile, problemele legate de aspectul  fizic și greutățile pe care le întâmpinam ca student imigrant. Totodată, depresia a fost și cheia spre success. Fără ea, probabil azi nu aș fi fost atit de curajoasă și mândră de calea grea pe care am parcurs-o. A fost greu, însă am înfruntat-o doar cu ajutorul sportului și alimentației”, povestește Nina.

Astfel, dintr-o necesitate forțată, tânăra a transormat sportul într-un ritual zilnic.

„Fac sport zilnic de la 25-45-60 de minute, depinde de timpul  pe care îl am la dispoziție. Nu ma antrenez pentru aspectul fizic. Mă antrenez pentru a mă mișca liber, pentru a dormi bine și pentru a avea energie. Îmi doresc sa fiu un exemplu. Oamenii devin mai încrezători când se simt puternici în propriul corp”, susține tânăra.

nina 4

După ce cele câteva melodii destinate dansului de dimineață și-au încheiat acordurile, Nina Balan își trece imaginar prin fața ochilor agenda cu lucruri pe care le are de făcut. Organizarea o ajută să fie responsabilă și să găsească timpul necesar pentru a fi cât se poate de activă. Când nu este la sala de sport, și nici la orele de la Universitate, face voluntariat. Deși este o persoană care își respectă propriile reguli, recunoaște că niciun regim din lume nu este suficient de convingător pentru a o face să renunțe la pâine moldovenească.

Deschide geamul, respiră adânc, apoi șoptește de parcă ar vrea să țină vorbele doar pentru ea: de cealaltă parte a fricii este libertatea…

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te rog să te abonezi la blogul meu. În cazul în care ți-a plăcut un articol, dă-l mai departe pentru a-l vedea și prietenii tăi. Aș fi recunoscătoare dacă ai aprecia pagina de facebook  Vise la Pachet. Pentru mai multe imagini despre cum savurez maternitatea alături de fetița mea, mă poți urmări pe instagram.

Șosete delicioase și alte descoperiri

La cinci luni viața devine plină de lucruri curioase. Încercările de a sta în fund sunt nereușite, deocamdată, dar alimentate intens de tentantivele de a se aburca cu capul înainte de fiecare dată când este luată în brațe. Zilele trecute a descoperit picioarele și faptul că vârfurile degetelor pot fi delicioase. Pentru a se asigura de succesul operațiunii, încearcă să le bage în gură pe amândouă odată. Vede că nu-i reușește, dar se resemnează rapid chiuind pentru a dilua atmosfera.

Dacă simte că măcar pentru o clipă a ieșit din câmpul atenției celor din jur, se rostogolește pe o parte, apoi pe burtă, apoi își sprijină nasul de saltea și ține de acolo discursuri înflăcărate.

Marea descoperire rămân a fi șosetele. Odată încălțate, ele devin imediat obiectul vânătorii. Se muncește cu dedicare până reușește să le scoată, apoi le savurează molfăindu-le cu ochii închiși. Țipă și se opune când îi sunt confiscate și iar se bucură când vede că au fost înlocuite cu o pereche nouă.

Mănâncă în continuare lapte, dar privește cu mult interes atunci când vreun adult rumegă ceva prin preajmă. Tot pe ce reușește să pună mâna, ajunge inevitabil în gură. Și nu contează dacă e vorba de suzetă, vreo jucărie, sau un scutec (dacă mama nu este antentă).

Apropos de scutece, acestea au devenit o mare provocare atunci când sunt puse, și o mare bucurie când sunt scoase. Ultima bucurie nu este întotdeauna a mamei.

Baia este o mare fericite, plioscăitul din mâini și picioare – melodia preferată, iar ieșirea din cadă – jalea omenirii.

Somnul se face în reprize scurte. Adoarme greu, lăsându-se distrată de tot ce mișcă sau se aude. Se trezește în scurt timp. E și de înțeles, când ai în jur o lume atât de mare care așteaptă să fie descoperită.

Existența îi este umbrită însă de o mare tristețe – pumnișorii, care între timp au devenit mai grăsuți, nu mai încap concomitent în gură. 🙂

În rest, situația a rămas pe vechi. Robii aleargă, cântă, dansează, fac grimase și aduc poclonuri. Toate pentru un zâmbet știrb care răsare din colțul gurii…