La patru luni și jumătate buburuza de ieri- alaltăieri, a devenit un ditamai bebelușul cu personalitate. Și-a descoperit deja mâinile și a învățat că poate face cu ele o mulțime de lucruri importante. Își apucă picioarele, le trage spre gură, apucă telefonul, îl trage spre gură, apucă jucăriile și tot la gură le duce. Ca și până acum, gura este centrul Universului lui. Cu ea mănâncă, cu ea țipă, cu ea cere, și tot cu ea se bucură.
Nu-l mai convingi așa ușor să stea doar pe spate, și nici pe burtă, și nici pe o parte, și nici pe alta. Pentru că acum totul este despre distracție. Dacă te-a împins păcatul să-i arăți cum zboară avionul, poți să-ți iei adio de la brațele libere.
A descoperit că vocea sa poate fi muuult mai atractivă atunci când e folosită la volum maxim, și nu ezită să se manifeste din plin, indiferent dacă e zi sau noapte.
Încearcă să lege silabe. Deși crede că duce discursuri înflăcărate, buzele lui se unduiesc într-un „chi-chi-chi incert”. Râde mult, cu toate gingiile la vedere. Vede distracția peste tot. Mai ales pe tavanul alb, care este extrem de amuzant. Pentru a se asigura că reușește să înmoaie genunchii tuturor privitorilor, când zâmbește își duce mâinile la piept și scoate câte un gângurit.
Își privește galeș părinții. Mai ales pe aceia dintre ei care poartă cu ei și alte beneficii. Cum ar fi laptele. Când se vede prins la piept, bucuria nu are margini. Uneori mai face câte o pauză scurtă, pentru a privi în ochi sursa, și scoate câte un oftat concentrat, ca să fie clar cât de mult a muncit pentru acest prânz bine-meritat.
Urmează somnul, care seamănă mai degrabă cu un maraton. Dă din mâini, din picioare, își întoarce capul cu viteză pe toate părțile, și apoi o ia de la capăt. Când crezi că tocmai s-a adâncit în cel mai odihnitor vis, o repriză de pârțuri bine-definite sparge tihna din jur, și uneori îl sperie.
Se trezește repede, caută cu privirea în jur și așteaptă să-și vadă „supușii” care se înghesuie să-i intre în voie. După ce scutecul e uscat, iar hăinuțele frumos mirositoare îmbrăcate, își începe din nou programul distractiv.
Râde, scâncește, geme, se foiește.
Când mai găsește câte o clipă de răgaz, se oprește și își privește părinții care stau tăvăliți de drag și iubire pe undeva prin colțurile lumii, care acum este doar a lui.
A bebelușului. 🙂
Vise la pachet 