Copilul meu NU e dator să-mi aducă o cană cu apă la bătrânețe

Fenomenul „cănii cu apă” este foarte popular în relația dintre părinți și copii. Deseori, când cineva vrea să-ți facă un compliment sau să te încurajeze, îți spune: „Ai făcut un copil, gata, va avea cine să-ți aducă o cană cu apă la bătrânețe!”. Când aud expresia asta, creșterea unui copil mi se asociază, instant, cu... Citește în continuare →

Unde este limita?

Una dintre tendințele educației moderne este să reducă la zero practicile pe care le aplicau părinții noștri cu noi și să dea curs noilor valori care se promovează la greu la televizor, pe internet și în cărți scrise de oameni deștepți. Așa se face că părinții nu mai pot să spună cu mâna pe inimă... Citește în continuare →

Și cu obligațiile ce facem?

Se cațară cu picioarele pe pernă, bate cu pumnii în canapea, mă scrutează cu jumătate de privire, apoi țipă din adâncul plămânașilor mici, dar voinici: -Aaaaaaaaa! Lipsa mea de reacție o enervează și mai rău. Se apropie, începe să mă tragă de pantaloni, apoi de bluză. Își încleaștă pumnișorii ca două cepe și mă lovește... Citește în continuare →

Dragostea întâi de toate

Într-o după amiază am petrecut o oră de vreme gârbovindu-mă asupra covorului din bucătărie. L-am periat, i-am șters petele, l-am aspirat și îl priveam cu mândrie și încântare cum aproape că sclipea de curat și frumos ce era. Zece minute mai târziu o văd că vine ca o furtună și cu o privire de motan... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑