Unde este limita?

Una dintre tendințele educației moderne este să reducă la zero practicile pe care le aplicau părinții noștri cu noi și să dea curs noilor valori care se promovează la greu la televizor, pe internet și în cărți scrise de oameni deștepți. Așa se face că părinții nu mai pot să spună cu mâna pe inimă…

De ce-i vorbești așa? Crezi că te înțelege?

Asta este una dintre întrebările pe care o aud frecvent în ultimul timp. Fie că vin de la magazin, fie că sunt la plimbare, neapărat se va găsi câte un trecător care să-și ridice sprânceana și să mă întrebe zeflemitor: -De ce-i vorbești așa? Crezi că te înțelege? Eu cu Mia nu am vorbit niciodată…

Și cu obligațiile ce facem?

Se cațară cu picioarele pe pernă, bate cu pumnii în canapea, mă scrutează cu jumătate de privire, apoi țipă din adâncul plămânașilor mici, dar voinici: -Aaaaaaaaa! Lipsa mea de reacție o enervează și mai rău. Se apropie, începe să mă tragă de pantaloni, apoi de bluză. Își încleaștă pumnișorii ca două cepe și mă lovește…

Dragostea întâi de toate

Într-o după amiază am petrecut o oră de vreme gârbovindu-mă asupra covorului din bucătărie. L-am periat, i-am șters petele, l-am aspirat și îl priveam cu mândrie și încântare cum aproape că sclipea de curat și frumos ce era. Zece minute mai târziu o văd că vine ca o furtună și cu o privire de motan…

Te iubesc, de aceea nu-ți permit să faci orice

„Las-o să facă ce vrea”. „Dă-i pace să strice jucăria, e copil. Jucării mai putem cumpăra”. „Nu-i nimic, drăgălașo. Vrei să îți ștergi mânuțele de cămașa mea? Ia de-aici”. Sunt doar câteva dintre situațiile în care am fost pusă mergând cu Mia în ospeție, ieșind în oraș sau fiind în vizită la bunici. Am observat…

Privilegii de mamă

Cele 180 de secunde petrecute în cărucior au fost o eternitate pentru Mia. În debutul celui de-al patrulea minut nu a mai rezistat și a început să țipe, să se maimuțărească și să se descalțe arucând cu papucii și în stânga și în dreapta. Eu, derutată și (de ce să nu spunem lucrurilor pe nume?)…