Lumea de sub pat și un pic de nostalgie

În casa noastră există două lumi: cea în care trăim cu toții și cea în care trăiește doar Mia. Prima e la vedere, cu jucării peste tot, cu piese colorate pe unde nici idee nu aveai că pot să fie și cu noi trei rotindu-ne printre elementele mai sus menționate.

A doua lume se ascunde sub pat. Dacă vii la noi într-o zi de marți, bunăoară, și te pitești sub pat o să rămâi surprins să descoperi acolo un mediu adaptat pentru ca un bebeluș să huzurească. Pe lângă 2-3 bucăți din covorașul puzzle, fără îndoială veți scoate o sticlă cu apă. Câteva jumătăți de biscuiți, un corp de păpușă și câteva creioane.

Cărți cu povești, o sandală cu tot cu etichetă și un pantof sport. Se poate întâmpla să fie și vreo lingură sau vreun măr. La discreția proprietarei, evident.

Stăpâna micului Univers știe că în fiecare zi vine o anumită oră când lucrurile din lumea de sub pat sunt strânse și distribuite pe la locurile lor. După ce se face salubrizarea zonei, firimiturile se astâmpără în sacul aspiratorului, iar praful se mai domolește (sper) sub mopul umed, începe magia.

O tură prin împrejurimi și confortul de la început revine cu forțe noi. Cu tot cu biscuiți, ciorapi, păpuși, cărți și ce mai cade sub mâna domnișoarei.

Nu găsesc literele potrivite pe tastatură pentru a vă reda fericirea din ochii ei când se cuibărește acolo. Nici licărul ștrengăresc pe care îl emană atunci când este descoperită în flagrant. Nici drăgălășenia pe care o folosește pentru a protesta atunci când este scoasă de acolo.

Lumea de sub pat îmi amintește de copilăria mea. O zi întreagă agoniseam fructe, linguri, farfurii, cratițe, covrigi sau turte făcute pe tigaie, apoi mergeam cu ele victorioasă spre cortul din drum. Construcția era tocmită de copiii din mahala din două pături aruncate peste niște buruiene lungi, cu tulpina groasă și cu o aromă care nouă ni se părea îmbietoare.

După ce măturam țărâna, acopeream pământul cu un țol dungat și ne mutam acolo cu traiul pentru câteva zile. Până se uscau buruienile sau până când poznele pe care le făceam erau suficient de grave ca să ne alegem cu interdicția de ieși din ogradă.

Era un fel de casă mare acel cort, la fel ca lumea magică de sub patul fetei mele…

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te rog să te abonezi la blogul meu. În cazul în care ți-a plăcut un articol, dă-l mai departe pentru a-l vedea și prietenii tăi. Aș fi recunoscătoare dacă ai aprecia pagina de facebook  Vise la Pachet. Pentru mai multe imagini despre cum savurez maternitatea alături de fetița mea, mă poți urmări pe instagram.

Îți mulțumesc și te rog să nu uiți: să fii mamă e minunat, iar aventura maternității abia începe!

9 luni

Dimineți târzii, lenevit în pat, o cafea cu lapte savurată în voie, un film bun privit de pe o canapea confortabilă. Ce vis frumos! Ce amintire! 🙂

La aproape nouă luni, bebelușul începe să conștientizeze că timpul zboară cu viteza luminii, iar 24 de ore pot fi neîcăpătoare când ai atâââtea de făcut. De aceea, fiind un responsabil reprezentant al speciei din care face parte, își începe ziua cel târziu la ora 7 dimineața. Deschide galeș un ochi, apoi încă unul. Zăbovește câteva clipe pentru a verifica care este atmosfera în jur. Gândul că ceilalți colocatari dorm îl înaripează și-l catapultează direct pe covor. În cel mai bun caz fără accidente majore.

De acolo își începe activitatea cea de toate zilele. În primul rând lovește fără inhibiții podeaua cu pumnii, pentru a le ura și vecinilor de la doi o zi cât mai reușită. Apoi, respectând cu îndârjire ritualul-țipă: na-naaaaaaaa, ta-taaaaaaa, și pur și simplu: aa-aaaaaaaaa! Câteva clipe de pauză, apoi o ia de la căpăt: ta-taaaaaaaa, na-naaaaaaa, aa-aaaaaa!

Cea mai mare descoperire pe care a făcut-o în ultima vreme este mersul de-a bușilea. La început stângaci și nesigur pe propriile membre, după câteva zile de exercițiu – devine maestru. Iar de acolo începe adevărata nebunie. Ca o lăcustă se perindă prin toată casa, se adăpostește sub mese și scaune și face planuri grandioase pentru cucerirea altor teritorii necunoscute deocamdată.

Orice pat, canapea sau dulap este un prilej grozav de a se ridica în picioare. Chiar dacă odată ajuns în poziție verticală se pomenește pus în dificultate, (pentru că nu știe ce să facă mai departe) asta nu-l oprește să reia mișcarea favorită iar și iar, până la epuizare. Am zis epuizare? Pentru bebeluș acest termen nu există. Și nici nu pare să vrea să știe de el vreodată.

Mâncarea nu mai este un obiect al interesului digestiv. Acum, tot ce seamănă a fi un produs alimentar se transformă în ustensile pentru joacă. Pireul este cel mai potrivit pentru a înlocui plastilina, legumele se transformă în elemente de decor pentru casă, iar supa este o imitație perfectă a havuzului. Un lucru râmâne sacru – sânul. De această religie pare că nu se va dezice niciodată.

În capul bebelușului de nouă luni roiesc o mulțime de întrebări și neclarități: oare ce gust o avea podeaua? Ce se ascunde sub covor? Dar în dulap? Dacă mă cațăr pe ușă, oare se va prăbuși?

Cea mai mare enigmă este, însă, oglinda. De ceva vreme tot încearcă să vadă ce se ascunde în spatele ei. Pentru că nu reușește să afle răspunsul își lovește cu încredere reflecția și chiuie de fericire că de fiecare dată iese învingător.

Este inutil să menționez că orice obiect, de orice natură și în orice stare trece întâi de toate proba gurii. Interdicțiile funcționează doar pe termen scurt, iar orice clipă de neatenție sau rătăcire din partea mamei, este folosită favorabil de către bebeluș. Distracțiile sunt neputincioase în fața curiozității debordante, așa că jucăriile rămân, în continuare, instrumente bune de făcut dezordine în cameră.

După ce face câteva piruete în cada pentru baie și după ce se vârcolește pe toate părțile, într-un final adoarme … fix în centrul patului, ca un adevărat rege ce este.

Când îl privești cum doarme așa, liniștit și îmbujorat, uiți prin câte aventuri te-a plimbat de-a lungul zilei și zâmbești tâmp conștientizând încă odată ce noroc ai că anume el este copilul tău. 🙂

 

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te invit să-mi urmărești blogul. Aventura abia începe. 🙂