Îndrăznește să fii tu.
Părintele este Dumnezeul copilului. Omul care știe mai multe, mai bine. Singura persoană care poate lua decizii în locul lui. Cel care hotărăște când cel mic mănâncă, la ce oră doarme, ce fruct îi place și câte minute pe zi face activități educative. Altfel spus, copilul, atâta timp cât este mic și nu poate spune... Citește în continuare →
Primăvara își intră deja în drepturi, iar odată cu ea apare și dorința arzătoare a femeilor de a străluci, de a emana culoare și de a inspira. După ce am publicat articolul în care v-am povestit cum am reușit să-mi compun zece ținute (de fapt sunt mult mai multe) cu mai puțin de 50 de... Citește în continuare →
-Dacă doriți să se vindece copilul, veți accepta spitalizarea! îmi spune cu o voce calmă, un doctoraș tinerel de la un spital municipal. -Bine, zic, stăpânindu-mi cu greu lacrimile. Alte alternative înțeleg că nu-s? - Alternative sunt două, mă contrazice doctorașul: fie vă internați în secție, fie semnați un refuz și mergeți cu copilul acasă.... Citește în continuare →
Iaca stau eu așa, cu laptopul pe brațe, și încerc să deslușesc literele de pe tastatură printre cele două picioare ale Miei care atârnă, ca două macaroane pe fruntea mea. Asta după ce s-a așezat cu fundul pe creștetul meu și a bălăbănit din safaladele grăsuțe în timp ce se sprijinea cu o mână grăsuleană... Citește în continuare →
Nu asta e menirea lui. Una dintre iluziile care încearcă să fie indusă în societate prin intermediul rețelelor de socializare este aceea că un bebeluș vine pe lume pentru a uni familia, pentru a îmbunătăți relația dintre soți și pentru a le face viața mai armonioasă și colorată. Cred că este o greșeală de percepere,... Citește în continuare →
În lumea în care trăim, telefoanele, tabletele, laptopurile, televizoarele și gadget-urile de toate tipurile se află la o întindere de mână. Nimeni nu se mai miră când vede un copil de doi ani care face tot felul de manevre de pe telefonul părinților. De la pornirea celebrului Youtube până la efectuare de apeluri și folosirea... Citește în continuare →
Zilele trecute o colegă de la birou zicea că urmează să-și viziteze o prietenă care a devenit mamă acum câteva luni. Pentru că, deocamdată, colega de care vă povestesc nu are copii, întreba cu ce daruri ar fi frumos să meargă în ospeție. Răspunsurile au răsărit imediat, din toate părțile: bavețică, lingurițe, platouri secționate, borcănașe... Citește în continuare →
Blonde sau brunete, înalte sau minione, trase ca prin inel sau ceva mai pufoșele, vesele sau posomorâte, sociabile sau timide. Gândim diferit, ne propunem diverse lucruri și sperăm să atingem tot felul de apogeuri. Încercăm să facem totul ca la carte, dar ne mai și lăsăm duse de val. Totuși, există lucruri care ne unesc,... Citește în continuare →
Asta este una dintre întrebările pe care o aud frecvent în ultimul timp. Fie că vin de la magazin, fie că sunt la plimbare, neapărat se va găsi câte un trecător care să-și ridice sprânceana și să mă întrebe zeflemitor: -De ce-i vorbești așa? Crezi că te înțelege? Eu cu Mia nu am vorbit niciodată... Citește în continuare →
Pentru că nu am foarte multe rude prin preajmă, revenirea de la maternitate a trecut oarecum liniștit pentru mine. Nu am fost nevoită să găsesc tot felul de scuze pentru a ține neamurile la distanță și nici nu a trebuit să dau senzația că sunt fericită când îmi venea să plâng. Unul dintre cele mai... Citește în continuare →
