bebeluși – Vise la pachet

Am deja mai bine de un an de când sunt în această familie. Nu pot spune, deocamdată, dacă mi-e bine sau mi-e rău pentru că nu știu cum e în alte familii. Dar pot să vă povestesc cum arată o zi din viața mea.

Mă trezesc când îmi poftește sufletul. Pentru că sunt o persoană ocupată, nu stau să mă uit dacă mai doarme cineva pe lângă mine. Pășesc ferm, cu toate kilogramele peste covorașul din ochi, nasuri, guri. Nu e chiar cine știe ce comod, dar eu nu aleg căile ușoare…

Odată ajuns pe podea, îmi alerg maratonul matinal. Dormitor, bucătărie, hol. Dacă am noroc și astrele se aliniază în așa fel ca ușa de la baie să fie deschisă, chicotesc cu mulțumire. Intru, închid ușile de la cabina de duș, apoi iar le deschid. Număr în gând și repet mișcarea de vreo 20 de ori, apoi mă plictisesc și renunț.

Cât mama nu mă vede, ridic repede capacul veceului și arunc în el o sferă din plastic, o rață din cauciuc și 5-6 cuburi multicolore. Fără să aștept să fiu lăudat pentru deosebita realizare, închid la loc capacul și cu o privire concentrată îmi caut de lucru în altă parte.

Când vine ora mesei, ar fi bine să mi se pună în farfurie doar ceea ce îmi place. Și mama ar trebui să înțeleagă că dacă mi-a plăcut ceva ieri, nu înseamnă că o să-mi placă și azi. Sunt adeptul schimbărilor și mă plictisește grozav monotonia.

După masă urmează treburile serioase. Eu le împart între joc și pozne. Nu știu de ce, dar în ultima vreme ultima activitate îmi este mai dragă. 😋

Sigur că mama, pentru că nu are așa multe de făcut, mă mai cheamă la masă, la somn și chiar mă îndeamnă să strâng jucăriile în cutie. Probabil e prea mică și nu înțelege că ele nu au niciu haz când stau una peste alta, în întunericul cartonului. 🤔

Plimbările sunt cele mai așteptate momente ale zilei. Ador să alerg, să sar în băltoace sau chiar să mă așez în ele pentru a-mi trage sufletul. De asemenea, îmi place să mă dau în scrânciob. Când nasul dă de știre că îi este cam răcoare, mama intervine și mă duce acasă. Sigur că eu mă împotrivesc cum știu mai bine: plâng, strig, bat din picioare și mă supăr. Din păcate niciuna dintre aceste metode nu este suficient de convingătoare, dar eu nu mă las și încerc oricum. 🤗

Când fac băița îmi place nespus să mă bălăcesc și ador că mama își dă seama să-mi cânte melodiile preferate. Fie vorba între noi, nu este mama chiar cea mai bună cântăreață, dar obișnuința face minuni. 😝

Când simt că se apropie ora de culcare, încerc să fac cât mai multe mișcări pentru a da de înțeles că mai am destulă energie. După câteva zeci de urcări, coborâri, rostogoliri și cățărări, mă las biruit de somn și visez ce minunănății voi mai face în ziua următoare…

În încheiere, concluzia e una: viața de bebeluș nu e floare la ureche. 😊

Înainte de a se naște Mia, eu nu prea am mai avut tangențe cu alți bebeluși. Respectiv, tot ce urma să însemne maternitate a fost o premieră absolută în viața mea. Pentru că tare mi-a fost frică să nu greșesc, de la liniuțele de pe testul de sarcină și până la prima lingură de hrană solidă pe care i-am oferit-o, m-am informat. Și mă informam mult, din trei și mai multe surse, pentru a nu admite vreo eroare.

Așa se face că atunci când s-a pus problema începerii diversificării, într-un fel știam la ce să mă aștept, dar eram și foarte curioasă de imprevizibilul care urma să apară inevitabil.

Pentru că atunci când vine vorba de copilul meu sunt încercată de tot felul de frici, am renunțat din start la ideea cu autodiversificarea. Deși am citit mult la acest subiect, recunosc că nu mi-a inspirat foarte multă încredere, chiar dacă i-am găsit o explicație perfect logică.

Așadar am zis să merg pe varianta clasică: alimentele mărunțite. Am început cu cele din comerț. Odată pentru că era cea mai comodă opțiune, și pe de altă parte pentru că am auzit eu că sunt certificate și „safe” cum ar veni. 🙂

Deși în general susțin tot ceea ce este autohton, am fost dezamăgită când am găsit pe unele etichete ale pireurilor de fructe produse în Moldova adaus de zahăr, iar pe altele chiar și adaus de sare. 🙂 Cele din urmă elemente au stins patriotismul din mine, mai ales că nu aveam niciun chef de experimente.

Alegerea mea au fost pireurile Gerber. Fetița mea le-a îndrăgit din prima clipă. Am început cu o linguriță de brocolli. Și chiar dacă medicii recomandă să aștepți cel puțin două zile până la introducerea unui aliment nou, eu nu am avut răbdare și introduceam zilnic câte o legumă nouă. Așa a fost în prima săptămână: brocolli, conopidă, cartof, dovlecel, morcov, dovleac.

A doua săptămână au urmat fructele: măr, pară, banană, prune, etc.

De regulă prima masă e cea de fructe, în jur de ora 10:00, a doua masă- cea de legume – pe la 13:00.

În ciuda tuturor sfaturilor primite atât de la doctori cât și de la rude, eu nu am început diversificarea decât atunci când Mia a împlinit vârsta de 6 luni, și m-am asigurat că poate să stea bine pe scaun. De asemenea, o condiție obligatorie pe care am respectat-o a fost dublarea greutății de la naștere. 🙂

Ah, da: fără covrigi, fără biscuiți cu ceai serviți direct din biberon, fără lapte de vacă, fără borș cu varză. :)))

Nu am insistat niciodată să mănânce tot din farfurie, și nu cred că este nevoie de asemenea extreme. Mi-a propus din start să îi asociez ora mesei cu o chestie plăcută, astfel ca atunci când o așez în scaun ea să aștepte ceva bun, și să nu perceapă acest ritual ca pe o obligațiune care trebuie îndeplinită.

După aproape două luni de când am început s-o servesc pe domnișoară pot spune că bilanțul este clar:

-bavețica este o binecuvântare;

-nu face să îi servești masa în timp ce este îmbrăcat în haine albe;

-atenția este cheia: fiecare moment de gură-cască se poate încheia cu draperii cu imprimeu de brocolli sau cu parchet cu iz de dovleac;

Eu am încercat să previn o eventuală constipație oferindu-i la 20 minute după fiecare masă câte un pic de apă. Nu știu dacă tocmai acesta este secretul adevărat, dar la noi a funcționat.

De asemenea, de o săptămână am renunțat la pireurile din comerț și am început să i le fac acasă. Nu știu care este diferența dintre ele, dar cert este că fetița mea preferă muuult mai mult a doua variantă.

La voi cum a fost diversificarea? Ce situații hazlii ați avut în această perioadă?

Etichetă: bebeluși

Jurnal de bebeluș (partea 1)

Diversificarea: un fel de adolescență a bebelușiei