Banii mei sunt banii mei. Cum îi fac să rămân așa cât mai mult timp?

Săptămâna trecută am primit salariul și, cum  fac de fiecare dată după acest mare eveniment, am hotărât că luna asta voi începe să cheltuiesc banii cu cap. Adică, de exemplu,  voi fi mai atentă la produsele pe care le iau de pe raft și îndes în coș, apoi în frigider.

În condiții normale aș fi zis că voi mai atentă la ce și câte haine îmi cumpăr, dar de când luptăm toți la unu cu pandemia, această grijă a căzut. În locul ei, însă, a răsărit celebra: ce mai îmbrac azi? Revin la subiectul cu hainele și îmbrăcatul data viitoare, pentru că azi vreau să vorbim, specific, despre bani.

În fierbințeala deciziei mele de a fi mai cumpătată în cheltuieli, am zis să inspectez un pic mediul virtual, să aflu ce și cum face lumea pentru a-și ține resursele în frâu. Nu de alta, dar enervanta întrebare de la sfârșit de lună: ce-am făcut cu atâââââția bani? devine tot mai agasantă de la an la an.

Trebuie să fac aici o paralelă și să menționez că, fiind unul dintre copiii anilor 90, când sneakers-ul se vedea doar în reclame și bananele doar la Piața Centrală, ocazional, momentul în care am reușit să câștig destui bani a fost unul pe care l-am tot savurat ani la rând.

Îl savurez și acum.

În general am o filozofie aparte legate de finanțe și nu aș renunța niciodată la plăcerea de a avea banii mei pe care să-i pot cheltui așa cum vreau, fără remușcări și, mai ales, fără întrebări, rapoarte și dări de seamă. Știți ce zic?

Să revenim.

Documentarea mea a rămas cu concluzia că cea mai bună metodă pentru a ști câți bani cheltuim și mai ales – pe ce – este să ținem un buget personal. Un fel de jurnal intim, dacă vreți, în care să scriem, onest, ce am cumpărat azi, ce intenționăm să mai cumpărăm și să realizăm dacă ne ajung sau nu banii până la următorul salariu.

Cu toată informația asta în cap, am scris repede și un text pentru AGORA, în care am explicat, punctual, cam care-i treaba cu bugetul personal, cum funcționează schema și ce alte metode de contabilizare adoptă oamenii preocupați de o bună gestionare financiară.

Problema e că de la zis până la facăt e cale lungă, iar, deocamdată, singurul progres cu care mă pot lăuda este descărcarea unei aplicații de contabilizare.

Am introdus în ea date despre venituri, într-o coloniță. În altă coloniță am indicat care-mi sunt cheltuielile fixe, cheltuielile neprevăzute și banii pe care îi dau pentru alimente. În ultima coloniță am indicat câți bani aș vrea să economisesc luna asta, dar am pus și un semn de întrebare, în paranteze. Ca să nu bat situația în cuie. 🙂

O altă tentativă de gestionare rațională a finanțelor este să îmi fac cumpărăturile odată la 2-3 zile, astfel evitând intrarea neargumentată la magazin.

Am auzit de la oameni mai deștepți ca mine că funcționează perfect crearea listelor prestabilite de cumpărături pentru întreaga lună. Adică se cumpără în ziua în care iei salariul toate produsele ne-alterabile de care ai nevoie timp de o lună. Astfel, se respectă un plan de alimentație și, totodată, se economisesc și câțiva bănuți. În restul zilelor se cumpără doar fructe, legume, lapte, smântână, ouă și pâine.

Alte persoane folosesc tabelele excell, în care notează absolut orice lucru cumpărat timp de o lună. La sfârșit, trag linie și calculează cam de câți bani au nevoie pentru a trăi. Compară cu veniturile de care dispun, cu plățile pentru serviciile comunale și extrag restul rămas pentru a-l trece la capitolul economii.

În principiu, există o regulă care spune că, indiferent de venitul lunar de care dispui, cel puțin 10% din sumă trebuie să fie economisită pentru zile negre. Altfel spus, dacă, de exemplu, ai un venit lunar de 3000 de lei, cel puțin 300 de lei trebuie să fie economisiți. Dacă poți trăi cu 3000 de lei, vei putea trăi și cu 2700, fără probleme. Nu-i așa?

Voi ce metode deștepte de gestionare a propriului buget folosiți? Am decis să colectez câteva idei bune și să revin cu un articol detaliat și exemplificat la subiect, așa că vă invit să împărțiți din experiența voastră.

***

Îți mulțumesc că ești alături de mine și citești ce scriu. Contează. Mult. Dacă îți place ce fac, te rog să mă susții. Nu-ți cer bani, cer ceva mai mult: un pic din timpul tău prețios.

În cazul în care vrei să vezi ce mai scriu, te rog să te abonezi la blogul meu.

Dacă vrei să râzi de poznele pe care le face Mia, dă un like paginii Vise la Pachet.

Și dacă vrei să vezi ce gătim, cum dansăm, pe unde mergem și cum ne îmbrăcăm, vizitează-ne pe Instagram.

 

 

 

Numește fericirea altfel

S-au spus atâtea despre fericire în ultimii ani, că parcă ne vine nu știu cum peste mână să înghesuim fenomenul într-o definiție. Parcă nu am vrea s-o „ponegrim” cu vorbe simple, calde, omenești , de aceea încercăm să-i tot găsim epitete care mai de care mai complicate, mai neologice, mai cu multe litere.

Eu cred că fericirea nu este deloc despre ceea ce spunem atunci când suntem rugați să vorbim de la tribună despre ea. Fericirea nu este nici ceea ce am fi gata să scriem pe foaie, și nici ce vrem să-i lăsăm pe alții să creadă că trăim.

Fericirea este ceea ce ai în minte atunci când rostești acest cuvânt. Este ceea ce îți aduce zâmbetul pe buze, sau (de ce nu?) îți fac urechile să se înroșească până la vârfuri.

Am încercat să aflu ce înseamnă fericirea pentru oamenii din anturajul meu. I-am luat așa, pe nepregătite, și i-am întrebat pe nepusă masă ce ar trebui să aibă ca să se simtă fericiți, sau ce simt atunci când simt fericirea.

„ Un corp slab ( fizic ), mâncare bună, casă frumoasa, față fără bolfe, un cineva care să-mi trimită flori, mesaje, care să-mi spună „ bună dimineața și noapte bună”,  părinți sănătoși și bucuroși de realizările mele și prieteni. Oameni pe care să-i pot suna și să le zic că vin la ei acum sau pe care să-i invit la mine, iar ei să mă întrebe: vin sau șampanie? ”, a spus Cristina.

„Sunt fericit că mă trezesc și văd soarele. Sunt fericit să-mi știu copiii sănătoși. Restul sunt plăceri”, crede Andrei.

„Nu știu ce înseamnă fericirea. Știu ce m-ar face să nu mă simt fericită. Sa n-o am pe mama, membrii familiei să nu fie sănătoși, să nu-l am pe iubitul meu, sa am vreun necaz. Știi, noi realizăm că în aceste lucruri constă  fericirea abia atunci când le pierdem. Atâta timp cât totul e bine, parca nu-i simți valoarea”, susține Anastasia.

„Când copiii te strâng în brațe. Când te uiți pe cântar și ești cu 5 kile mai slab decât săptămâna trecută. Când după 10 ani de mariaj femeia te pupă înainte să ieși din casă. Când un client spune că e bucuros că m-a ales ca fotograf la nunta lui. Când lumea în jur zâmbește, spune „mulțumesc” și „bună ziua”, a spus Sergiu.

„Să fiu împlinită cu mine, mândră de ceea ce sunt. Fericirea este mama, părinții, posibilitatea de a sta toți trei la masa. Deși se contrazice ideea, eu cred că și banii aduc aportul lor în fericire”, a spus Dumitrița.

„Să-i știu pe toți cei dragi sănătoși. Asta în primul rând. Dar este și un alt tip de fericire: să știu că cineva mă iubește și are nevoie de mine. Să mă trezesc într-o sâmbătă singură acasă, unde e curat-lună, unde sunt gustoșenii. Să pot să mă lăfăiesc toată ziua în pat, cu o carte bună și un film captivant. Fericirea înseamnă MAREA – singurul loc unde pot să nu mă gândesc la nimic, și în același timp să mă gândesc la toate”, susține Natalia.

„Când Ea zâmbește dimineața. Simt așa o fericire, care mă dă în călduri”, a spus Nicu.

Diferite ca și ei, răspunsurile m-au pus pe gânduri. Până la urmă, nimeni nu știe cum arată fericirea, poate de aceea e atât de greu s-o recunoști din mulțimea de trăiri,  să pui mâna pe ea și să o porți la piept.

Prinși într-o goană permanentă,  ne zbenguim  neogoiți între responsabilități, rutină, facturi și planuri. Dintr-o lipsă acută de timp amânăm momentele de fericire pentru mai târziu. Pentru mâine, pentru duminică, pentru la vară.

Chiar și atunci când în suflet se ivește vreo fărâmă de bucurie ne grăbim s-o astupăm cu un sentiment de vinovăție, fiind convinși că încă nu e timpul ei.  Că nu avem timp de așa ceva…

De multe ori, conștientizăm clipele de fericire doar după ce ele devin trecut, sau după ce sunt înlocuite cu momente de tristețe, nemulțumire, durere…

Eu când sunt foarte fericită, mă dor urechile. Credeți-mă pe cuvânt că e cea mai râvnită durere. Cea mai plăcută. Și cea mai scurtă 🙂

Dar pentru tine, ce înseamnă fericirea? Ce formă are ea?