Când „prinde” la propriile picioare

„O să prindă la picioarele ei, și atunci o să vezi tu probleme”. Amenințarea mă urmărea ca o nălucă, și se lăsa cu fiori pe șira spinării de fiecare dată când era repetată de alți și alți oameni. Cu așa palmares de informație nici nu știam ce-mi doresc mai mult: să înceapă Mia să meargă […]

Citește mai mult…

Jurnal de bebeluș (partea 1)

Am deja mai bine de un an de când sunt în această familie. Nu pot spune, deocamdată, dacă mi-e bine sau mi-e rău pentru că nu știu cum e în alte familii. Dar pot să vă povestesc cum arată o zi din viața mea. Mă trezesc când îmi poftește sufletul. Pentru că sunt o persoană […]

Citește mai mult…

Și mamele sunt triste câteodată

Aseară, în timp ce o adormeam pe Mia, rulam la nimereală pe telefon fluxul de știri. Privirea mi s-a oprit aproape involuntar asupra unui titlu care m-a înfiorat. O prezentatoare de la postul de radio BBC a ieșit la jumătatea emisiunii pe care o prezenta în direct. Femeia a spus că are nevoie de o […]

Citește mai mult…

Scrisoare pentru fiica mea

Draga mea, nu știu unde voi fi atunci când vei citi aceste rânduri, și nici nu sunt sigură că le vei acorda prea multă importanță. Totuși, m-am gândit că ar fi păcat să nu las scrise undeva „ale mele cinci copeici”. Cel mai probabil când vei găsi acest text, vei face o față plictisită și […]

Citește mai mult…