Când te-ai gândit ultima oară la sănătatea ta emoțională?

Strângi, speli, calci, gătești, muncești, iubești, ai grijă, zâmbești și dai tot ce-i mai bun din tine. Apoi, când crezi că a venit timpul să te odihnești un pic – trebuie s-o iei de la capăt. Și o iei. Și le faci iar pe toate pe rând, sau pe toate laolaltă. Îți zici că după ce adoarme copilul vei avea orele acelea doar pentru tine, la care visezi încă de săptămâna trecută.

Dar ceva nu merge după plan, cel mic adoarme mai greu decât ți-ai dorit, oboseala adunată peste zi te răpune și închizi ochii cu gândul că orele care trebuiau să fie doar ale tale vor fi și mâine acolo. Că nu ți le ia nimeni.

În toată această vâltoare a rutinei, amplificată de incertitudinea pe care o vedem la fiecare pas, de starea de frică și de îngrijorare pentru tine și pentru ai tăi, să te pierzi printre obligații e foarte ușor.

În prima săptămână de autoizolare simțeam că o iau razna. Știam că va fi greu, dar nu-mi imaginam că poate fi atât de greu. Efectiv, simțeam că nervii mei nu mai fac față presiunii, iar tendința de a învinui pe cineva, pentru a scăpa de povara de pe propriii umeri, se lovea ca nuca de perete. Pe cine să dai vina? Suntem toți în aceeași oală. Suferim cu toții, numai că la intensități diferite și în diverse moduri.

Am încetat să mai număr zilele și am realizat că pentru ce trebuie să-mi fac griji cu adevărat în perioada asta, pe lângă sănătate, este echilibrul emoțional. Starea de sănătate a minții și a sufletului. Cea mai grea definiție, cea mai râvnită stare. Pentru că noi, fără să știm de multe ori, asta căutăm în viață – echilbrul.

Putem crede că avem prea multe pe cap zilele astea, iar sănătatea emoțională nu e în topul listei de priorități, dar greșim. Anume de ea depind toate: și felul în care ne tratăm copiii, și cum interacționăm cu oamenii dragi, și cum știm să motivăm și să ne motivăm.

Pentru sănătatea mea emoțională am decis să fac în fiecare zi câte puțin. Azi, de exemplu, m-am trezit mai devreme și am stat în duș 30 de minute, până a venit Mia și mi-a bătut la ușă.

În fond, mi se pare că cea mai mare importanță o au nu acțiunile propriu zise pe care le facem pentru echilibrul nostru moral, ci faptul că acceptăm să ne gândim la el ca la o nevoie vitală. Validându-i dreptul la viață, implicit facem pași pentru a îndrepta situația.

Tu când te-ai gândit ultima oară la sănătatea ta emoțională?

***

Îți mulțumesc că ești alături de mine și citești ce scriu. Contează. Mult. Dacă îți place ce fac, te rog să mă susții. Nu-ți cer bani, cer ceva mai mult: un pic din timpul tău prețios.

În cazul în care vrei să vezi ce mai scriu, te rog să te abonezi la blogul meu.

Dacă vrei să râzi de poznele pe care le face Mia, dă un like paginii Vise la Pachet.

Și dacă vrei să vezi ce gătim, cum dansăm, pe unde mergem și cum ne îmbrăcăm, vizitează-ne pe Instagram.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: