Asta e ceea ce simt că mi-a luat perioada de autoizolare.

Săptămâna trecută am deschis în fiecare zi pagina de blog. Am încercat de fiecare dată să scriu ceva. Uneori scriam ce simțeam fix în clipa aceea, alteori scriam ce credeam că ar fi bine să se spună mai des zilele astea. Ștergeam. Închideam. Plecam.

Mă gândesc că pentru un om care, în fond, își trăiește viața scriind zilnic, să piardă bucuria de a scrie este un început de tragedie. Și nu-mi doresc asta.

Numai că orice aș pune pe foaie acum mi se pare irelevant. Lipsit de importanță.

Totuși, nu mă dau cu una cu două și voi încerca să-mi revăd atitudinea față de ce scriu și față de ce ar trebui să scriu.

Uneori avem impresia că lucrurile simple nu merită să fie spuse. Oricum, toată lumea știe despre ele, nu-i așa?

Nu-i așa.

De exemplu, o situație: eu sunt o mare amatoare de cafea. De când mă țin minte că am devenit mare și legea mi-a permis să beau cafea, am băut. Zilnic. Turnând două linguri de cafea într-un fund de cană și adăugând apă clocotită peste. Așa mi se părea mie că se bea cafeaua și nu aș fi umblat să citesc pe bloguri despre secretele unei cafele reușite.

Apoi am văzut o imagine la Capitolina, una dintre colegele mele de la Agora. Cafeaua ei arătat diferit, făcea spumă frumoasă și avea o culoare ca în reclame. Am întreba-o cum se face.

Mi-a explicat. Și știți ce? Am înțeles că vorbele ei tocmai mi-au ruinat convingerea că știu cum se face o cafea.

Am încercat și eu și mi-a ieșit. Altfel. Diferită. Mai plină de gust, de aromă.

Poate așa o fi și cu scrisul? Poate lucrurile mici, clare, neînsemnate își cer dreptul la viață?

Dacă am ajuns până aici, nu mai șterg textul și împart cu voi bucățica asta de destăinuire.

Voi ce bucurii simțiți că pierdeți în perioada asta?

***

Îți mulțumesc că ești alături de mine și citești ce scriu. Contează. Mult. Dacă îți place ce fac, te rog să mă susții. Nu-ți cer bani, cer ceva mai mult: un pic din timpul tău prețios.

În cazul în care vrei să vezi ce mai scriu, te rog să te abonezi la blogul meu.

Dacă vrei să râzi de poznele pe care le face Mia, dă un like paginii Vise la Pachet.

Și dacă vrei să vezi ce gătim, cum dansăm, pe unde mergem și cum ne îmbrăcăm, vizitează-ne pe Instagram.