Vara trecută mă duceam cu troleibuzul 24 la orele de șoferie. Era o zăpușeală teribilă și troleibuzul gemea sub greutatea zecilor de oameni care încercau din răsputeri să păstreze o distanță rezonabilă unii între alții. Oră de vârf, trafic de Chișinău. La o stație, ușile mașinăriei vechi și uzate se deschid pocnind. Mă țin strâns de bară, închid ochii și încerc să trag o gură de aer perpelit. Pe scările prăfuite, ținând de mâna durdulie un puști de vreo cinci ani, intră o femeie tânără, cu păr negru prins la spate. Cealaltă mână îi era ocupată cu o geantă de plajă plină cu tot felul de chestii. La vedere, zâmbea o franzelă învelită într-o pungă din hârtie. Încercând să-și facă loc prin mulțimea de oameni înghesuiți, se apropie de geam și își trece odorul în față. Își ridică geanta spre cot, și sprijinind cu genunchii copilul, caută un loc de care să se țină. O doamnă trecută de prima tinerețe, așezată pe scaunul din fața ei, face un cerc cu privirea, apoi îi spune discret:

-Așezați-vă! Sunteți cu copil mic!

Vădit sfiită de propunerea extrem de generoasă, femeia cu păr negru zâmbește. O privește cu blândețe pe cea care era gata să-i ofere locul și îi spune cu jumătate de voce:

-Mulțumesc! Nu ne așezăm! Eu cresc un bărbat, vom sta în picioare!

M-am întors să-i văd mai bine chipul și am simțit cum pieptul mi se umple de mândrie și admirație.

Mă bucur pentru fata mea și pentru toate fetele din generația tânără. Mă bucur pentru tendința pe care o observ din ce în ce mai des în societate. Mă bucur că mamele (și tații) își educă corect băieții.

Văd la terenul de joacă, la grădiniță, la magazin și la mall că picii primesc de acasă valorile potrivite. Sunt atenți, grijulii, educați. Vorbesc frumos, își pun încălțămintea la locul ei, știu să renunțe pentru a-i lăsa și pe alții la tobogan, de exemplu.

Cred cu tărie că băieții de azi, care sunt, de fapt, bărbații de mâine vor deveni oameni integri. Oameni care își vor ști prețul, dar nu-l vor afișa ca pe o victorie. Bărbați care nu vor considera că pentru a se afirma au nevoie de pumni și de palme. Bărbați dedicați, buni familiști. Empatici, răbdători, luptători. Bărbați care își vor respecta și își vor iubi soțiile pentru că altceva nu știu ce să facă cu ele. Pentru că asta au văzut acasă. Asta li s-a spus.

Analizez fiecare pui de om care îmi iese în cale. Văd tot mai mulți bărbați tineri care își liniștesc copiii care plâng. Tot mai mulți bărbați care știu să-și schimbe copiii care s-au murdărit la grădiniță. Care știu cum se leagă un fular și pe ce parte se îmbracă o geacă.

Ca mamă de fată, mă bucur! Și sunt mândră! Și vă admir, pe voi, mame și tați de băieți care înainte de a-i educa într-un anume fel pe copiii voștri știți să fiți voi exemplul acela pe care ei să vrea să-l urmeze.  Pentru că totul începe în familie. Acasă.

❤️

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te rog să te abonezi la blogul meu. În cazul în care ți-a plăcut un articol, dă-l mai departe pentru a-l vedea și prietenii tăi. Aș fi recunoscătoare dacă ai aprecia pagina de facebook  Vise la Pachet. Pentru mai multe imagini despre cum savurez maternitatea alături de fetița mea, mă poți urmări pe instagram.

Îți mulțumesc și te rog să nu uiți: să fii mamă e minunat, iar aventura maternității abia începe!