Deseori înainte de somn, sau atunci când prind câteva momente libere, citesc diverse articole pe tot felul de site-uri de parenting. Unele foarte informative, altele foarte hazlii. Sunt curioasă să văd cum tratează anumite situații alți părinți, vreau să aflu opiniile psihologilor sau pur și simplu încerc să privesc peisajele din perspectivă, pentru o imagine mai bună.

Pentru că ne bălăcim în fiecare zi într-o mare de informații care vin și pleacă,  multe chestii faine ne pot scăpa din vizor. De aceea,  m-am gândit să notez aici, pe blog, câte ceva din ceea găsesc și mi se pare interesant. Pe de o parte pentru ca să pot reveni la ele mai apoi, dar și pentru ca să le puteți vedea și voi.

Aseară am citit pe adme.ru un articol tare fain despre greșelile pe care le pot face părinții în procesul de educare a copiilor. În multe situații m-am regăsit ca părinte sau am regăsit pasaje din copilăria mea. Vă las mai jos 9 situații în care deși cred că procedează bine, părinții de fapt greșesc.

1. Lecțiile educative ținute în public;

Fiecare dintre noi avem  momente când simțim că explodăm, că ne cedează nervii și că ne este greu să ne păstrăm calmul. Uneori, fiind în public, părinții au tendința de a-și certa copiii, de a le spune ce și unde au greșit sau chiar de a-i determina să-și ceară scuze. Psihologii sunt de părere că o asemenea „execuție” publică poate face să se clatine încrederea celui mic în propria persoană. De asemenea, atunci când este certat de părinți sub ochii oamenilor străini, copilul simte o rușine puternică de care îi este greu să scape. Chiar și pe termen lung.

2. Exemplul trecutului;

Experiențele pe care le-am trăit în copilărie  își lasă amprenta peste personalitatea pe care o avem, dar și peste deciziile pe care luăm în educația copiilor noștri. Totuși, asta nu înseamnă că suntem condamnați să mergem pe cărările părinților noștri. Este important să conștientizăm aspectele care lasă urme negative și să le îndepărtăm de odraslele noastre. 

De exemplu, știm cu toții că răfuielile fizice au numai efecte negative. Din păcate, unii părinți continuă să recurgă și azi la aceste metode, motivând că așa au fost crescuți ei și că bătaia ar fi „ruptă din rai”. Nu face să ne justificăm pornirile nocive prin experiența pe care am trăit-o în copilărie. Este important să conștientizăm că putem fi altfel și că putem rupe acest lanț, înlocuind pedepsele fizice cu lecții educative. Specialiștii dau asigurări că, pe termen lung, rezultatele sunt evidente și îmbucurătoare.

3. Ascunderea sentimentelor;

Psihologii spun că picii noștri au nevoie constantă de afecțiune și confirmare a iubirii.  Cu cât mai rar ne luăm în brațe copilul și cu cât mai puțin îi spunem că îl iubim, cu atât mai mari sunt șansele ca el să crească detașat emoțional. Dacă nu-i ascultăm sentimentele și nu încercăm să-i înțelegem nevoile, este foarte posibil că el, la rândul său,  se va comporta la fel cu cei din jur. Îi va fi mai greu să lege relații de prietenie, să aibă încredere în oameni și chiar să-și întemeieze propria familie. 

4. Obiceiurile proaste;

Nu este un secret faptul că anume părinții sunt cei care sădesc în copiii lor modelele de comportament. Specialiștii susțin că există o legătură puternică între obiceiurile mamei și surplusul de greutate al picilor. Copiii ai căror mame  au încercat să ducă un mod sănătos de viață au cu 75% mai puține șanse de a deveni obezi. Cercetătorii au trecut pe lista obiceiurilor bune respectarea unui regim alimentar corect, efectuarea exercițiilor fizice, ținerea sub control a greutății corpului, dar și consumul moderat de alcool. 

5. Dezvoltarea complexelor;

Supărările sau nemulțumirile pe care le avem în raport cum modul în care am fost crescuți de părinții noștri ne pot determina să facem alegerile greșite în relația cu copiii noștri. Dacă, de exemplu, am crescut într-o familie cu părinți autoritari, care ne impuneau deseori limite, putem avea tendința de a le oferi odraslelor noastre prea multă libertate, tocmai pentru a demonstra că noi putem fi altfel. De fapt, aici ca în oricare alt domeniu al vieții este recomandată limita. 

6. Permisivitatea excesivă sau tendința de a fi prea protectori;

Deseori părinții au tendința să fie extrem de permisivi cu odraslele lor, evitând să le refuze lucrurile pe care cei mici și le doresc.  Totuși, în încercarea de a ne mulțumi de fiecare dată copiii, fără să ne dăm seama le conturăm un soi de egoism. Potrivit pshilogilor, picii care au primit din fragedă copilărie absolut tot ceea ce și-au dorit se dezamăgesc mai ușor atunci când ies din anturajul familiei.  Partea tristă este că aceștia nu vor ști cum să gestioneze situațiile în care oamenii străini nu le vor satisface nevoile în regim prioritar. 

În același timp, tutela excesivă poate dezvolta în subconștientul copiilor anumite frici, dar și incapabilitatea de a-și asuma unele decizii. Pentru ei ar putea reprezenta o problemă chiar și cea mai mică abatere de la zona de confort.

7. Destrămarea încrederii;

Educația unui copil presupune implicit setarea unor reguli care urmează să fie respectate atât de o parte cât și de cealaltă. Una dintre principalele reguli este să le transmitem picilor noștri ideea că pot conta pe sprijinul și pe susținerea noastră mereu și că pot să aibă încredere în noi în orice situație. Psihologii avertizează că încrederea celor mici poate fi pierdută cu ușurință în cazul în care noi, ca și adulți, nu știm să ne controlăm emoțiile și lăsându-ne pradă unei clipe de furie îi facem să le fie frică de noi. Acest lucru nu numai că le periclitează încrederea în forțele proprii, dar îi face să piardă și relația emoțională cu familia.

Copiii se dezvoltă armonios și devin personalități puternice atunci când membrii familiei sunt un sprijin pentru ei, o insulă a siguranței de pe care pot porni în explorarea lumii înconjurătoare.

8. Comportamentul agresiv;

Copiii învață să-și gestioneze problemele pe baza modului în care părinții lor gestionează situațiile mai complicate. Uneori, aceste situații pot fi generate de copii, iar o atitudine agresivă venită din partea mamei sau a tatălui îi poate face pe cei mici să nu-și poată stăpâni  propriile furii. 

9. Evitarea asumării responsabilității;

Una dintre metodele pe care o folosesc uneori părinții pentru a evita o problemă este să o neglijeze. Specialiștii recomandă ca în urma unei situații de problemă, cei mari să depună toate eforturile pentru a restabili relația de încredere cu copilul. Cea mai bună metodă de a face acest lucru este să adoptăm o atitudine calmă și să încercăm să avem o discuție de la egal la egal cu piciul.

Pentru a face lucrurile să meargă mai ușor, adultul poate încerca să-i povestească copilului despre fricile și problemele pe care le are, dar și despre motivele care au stat în calea îndeplinirii promisiunilor făcute.

Dar voi v-ați regăsit în vreouna dintre situații?

*Ilustrații realizate de  Igor Polushin pentru  AdMe.ru.

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu, te rog să te abonezi la blogul meu. În cazul în care ți-a plăcut un articol, dă-l mai departe pentru a-l vedea și prietenii tăi. Aș fi recunoscătoare dacă ai aprecia pagina de facebook  Vise la Pachet. Pentru mai multe imagini despre cum savurăm noi maternitatea, ne poți urmări pe instagram.

Îți mulțumesc și te rog să nu uiți: să fii mamă e minunat, iar aventura maternității abia începe!