Concediul de maternitate, un concediu?

„Eu nu voi fi așa. Nu voi sta acasă, nu-mi voi ține părul ciuf, nu voi umbla ca o nălucă în pijama până seara, nu voi renunța la job. Nu voi fi o mamă ca toate cele pe care le întâlnesc și le aud. Eu voi fi altfel”.

Cam astea au fost gândurile cu care am pășit în concediul de maternitate. Ce să mai? Eram convinsă că nu mă rețin mult în vacanță. Mia mai aveam cam două săptămâni până să se nască și eu deja îmi căutam un job care s-ar împăca cu maternitatea.

După ce am născut-o, am avut o perioadă în care nu știam exact pe ce lume trăiesc, și tind să cred că ceva din acele vremuri au rămas până în prezent.

Azi m-am trezit, ca de obicei, aproape de ora 7. M-am privit fugitiv în oglinda mare din hol: ciuful era acolo, pijamaua la fel. Nu mă grăbeam nicăieri, nu mă aștepta jobul, nici camera, nici microfonul. Nu aveam emoții că aș putea să întârzii la cine știe ce interviu cu cine știe ce funcționar. Totul era exact așa cum îmi promisesem înainte de a intra în concediu. Numai că invers. 🙂

Nu e chiar ușor să conștientizezi că nu mai poți să ții pasul cu evenimentele, că n-ai idee ce s-a discutat azi la Guvern și că nimeni nu te mai cheamă pe nicăieri. Pentru că da, când stai acasă, nu prea mai trebuiești nimănui. La început îmi era destul de greu să accept ideea asta onestă, dar ce bine că oamenii au capacitatea de a se adapta la orice situație. 🙂

După câteva luni de smioricăieli și de gânduri de tot felul, am zis să încerc să merg pe ideea: dacă nu poți schimba situația – schimbă-ți atitudinea. Oricum, de un job full-time nici nu putea să fie vorba. Nici eu nu-mi doream să stau atâtea ore departe de Mia, nici ei nu i se părea o idee prea bună să-și piardă principalul subaltern. Așa că am început să mă implic în câte un proiecțel care să-mi pună, ocazional, neuronii la treabă și să-mi aducă și ceva bănuți pe card.

Ce pot să spun cu certitudine este că habar n-am ce făceam cu atâta timp liber înainte. Și de ce oare ziceam că nu reușesc să fac unele lucruri?

Maternitatea m-a învățat să fiu multifuncțională, să gândesc larg și pe mai multe direcții în același timp. De exemplu să scriu un articol publicitar în timp ce cânt „Elefantul Cici” și am grijă ca Mia să nu se rostogolească prin cine știe ce colț.

Dar mai mult decât atât, anume acum am reușit să înțeleg miile de femei care fiind în concediu de maternitate și-au pus pe roate afaceri, au inițiat proiecte, au lansat linii vestimentare, și-au descoperit pasiuni pe care le-au transformat apoi în surse de venit.

Sunt aproape convinsă că niciuna dintre ele nu suferea de plictiseală când cu o mână legăna copilul iar cu alta croșeta, sau cosea, sau scria planuri de afaceri. Una dintre teoriile după care mă ghidez în viață spune că omul are capacități incredibile atunci când nu are de ales. Dacă înțelegeți ce vreau să zic.

Deci, dragile mele, nu e chiar lupul din pădure acest concediu de maternitate. Este o pauză pe care o luăm dintr-o goană, pentru a ne avânta în altă goană. O perioadă necesară pentru analiză, pentru revizuire, pentru punere în ordine. Niște luni în care învățăm să prețuim libertatea și intimitatea. Viața, plăcerile, dușul, cafeaua, paharul cu vin, berea din serile toride de vară.

Dar mai ales, concediul de maternitate este un filtru. După el nimic nu va mai fi la fel.

Și nici nu trebuie…

🙂

Notă: Dacă îți place ce, cum și despre ce scriu te invit să-mi urmăreșt blogul. Susține-mă cu un like și un share și nu uita: să fii mamă e minunat, iar aventura abia începe.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s