Înainte de a se naște Mia, eu nu prea am mai avut tangențe cu alți bebeluși. Respectiv, tot ce urma să însemne maternitate a fost o premieră absolută în viața mea. Pentru că tare mi-a fost frică să nu greșesc,  de la liniuțele de pe testul de sarcină și până la prima lingură de hrană solidă pe care i-am oferit-o, m-am informat. Și mă informam mult, din trei și mai multe surse, pentru a nu admite vreo eroare.

Așa se face că atunci când s-a pus problema începerii diversificării, într-un fel știam la ce să mă aștept, dar eram și foarte curioasă de imprevizibilul care urma să apară inevitabil.

Pentru că atunci când vine vorba de copilul meu sunt încercată de tot felul de frici, am renunțat din start la ideea cu autodiversificarea. Deși am citit mult la acest subiect, recunosc că nu mi-a inspirat foarte multă încredere, chiar dacă i-am găsit o explicație perfect logică.

Așadar am zis să merg pe varianta clasică: alimentele mărunțite. Am început cu cele din comerț. Odată pentru că era cea mai comodă opțiune, și pe de altă parte pentru că am auzit eu că sunt certificate și „safe” cum ar veni. 🙂

Deși în general susțin tot ceea ce este autohton, am fost dezamăgită când am găsit pe unele etichete ale pireurilor de fructe produse în Moldova adaus de zahăr, iar pe altele chiar și adaus de sare. 🙂 Cele din urmă elemente au stins patriotismul din mine, mai ales că nu aveam niciun chef de experimente.

Alegerea mea au fost pireurile Gerber. Fetița mea le-a îndrăgit din prima clipă. Am început cu o linguriță de brocolli. Și chiar dacă medicii recomandă să aștepți cel puțin două zile până la introducerea unui aliment nou, eu nu am avut răbdare și introduceam zilnic câte o legumă nouă. Așa a fost în prima săptămână: brocolli, conopidă, cartof, dovlecel, morcov, dovleac.

A doua săptămână au urmat fructele: măr, pară, banană, prune, etc.

De regulă prima masă e cea de fructe, în jur de ora 10:00, a doua masă- cea de legume – pe la 13:00.

În ciuda tuturor sfaturilor primite atât de la doctori cât și de la rude, eu nu am început diversificarea decât atunci când Mia a împlinit vârsta de 6 luni, și m-am asigurat că poate să stea bine pe scaun. De asemenea, o condiție obligatorie pe care am respectat-o a fost dublarea greutății de la naștere. 🙂

Ah, da: fără covrigi, fără biscuiți cu ceai serviți direct din biberon, fără lapte de vacă, fără borș cu varză. :)))

Nu am insistat niciodată să mănânce tot din farfurie, și nu cred că este nevoie de asemenea extreme. Mi-a propus din start să îi asociez ora mesei cu o chestie plăcută, astfel ca atunci când o așez în  scaun ea să aștepte ceva bun, și să nu perceapă acest ritual ca pe o obligațiune care trebuie îndeplinită.

După aproape două luni de când am început s-o servesc pe domnișoară pot spune că bilanțul este clar:

-bavețica este o binecuvântare;

-nu face să îi servești masa în timp ce este îmbrăcat în haine albe;

-atenția este cheia: fiecare moment de gură-cască se poate încheia cu draperii cu imprimeu de brocolli sau cu parchet cu iz de dovleac;

Eu am încercat să previn o eventuală constipație oferindu-i la 20 minute după fiecare masă câte un pic de apă. Nu știu dacă tocmai acesta este secretul adevărat, dar la noi a funcționat.

De asemenea, de o săptămână am renunțat la pireurile din comerț și am început să i le fac acasă. Nu știu care este diferența dintre ele, dar cert este că fetița mea preferă muuult mai mult a doua variantă.

La voi cum a fost diversificarea? Ce situații hazlii ați avut în această perioadă?