Învățătoare pentru suflet. Povestea tinerei care a ales să împartă înțelepciune copiilor de la țară

Cu o mișcare care se lăsă cu un scârțâit îndelung deschide ușa dulapului masiv din lemn vopsit cu lac. Cu ochii pe jumătate închiși, inspectează cămășile atârnate în ordine cromatică pe niște umerașe aurii. Întoarce capul în dreapta și privește peste geamul mic, ușor aburit. „E trist azi afară”, își zise în gând și reluă cercetarea ținutei pe care urmează să o poarte. Alege o cămașă de culoarea cerului senin, pe care o îmbracă repede, zgribulindu-se din cauza răcorii din odaie. Soba din cărămidă s-a răcit încă de aseară. Pe plită se aude cum șuieră nerăbdător ceainicul din metal alb, cu căpșuni desenate într-o parte.

De când a venit în acest sat, Liliana tot încearcă să se acomodeze noilor condiții de trai. Toată viața a trăit la oraș, iar după ce a absolvit Universitatea Pedagocică de Stat „Ion Creangă” s-a lăsat convinsă să meargă să facă practica în sat. De atunci, se tot amăgește cu gândul că mai stă o lună și revine în oraș. Apoi încă o lună. Apoi încă jumătate de an. Deja de trei ani este învățătoare de literatură, matematică, muzică, sport și desen pentru cele 13 perechi de ochi din clasa a treia „A”.

„Mai stau până îi dau în clasa a cincea, și mă duc înapoi la oraș”, spune tânăra învățătoare cu un zâmbet ștrengar pe buze. „Mi-s tare dragi, și ar fi nedrept să-i las acum în voia sorții”, adaugă ea.

Vorbește despre elevii săi de parcă ar vorbi despre niște oameni mari. Le știe pasiunile, fricile. Îi cunoaște după față dacă sunt binedispuși sau dacă nu și-au pregătit temele cum se cuvine. În timp ce stă în fața oglinzii și își ajustează fusta de culoare mov, se gândește că prima lecție este limba română.

„Astăzi o să le citesc din Vieru. După programul școlar avem „Crăiasa Zăpezii” de Andersen, dar o să le-o dau ca temă pentru acasă. Azi vreau să le citesc și să le vorbesc despre Vieru”, spune Liliana proptindu-și mâinile pe talia mică, marcată frumos de betelia fustei din lână.

„Ușoară, maică, ușoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ”, valsează cuvintele pe buzele învățătoarei care se îndreaptă spre bucătăria improvizată unde o așteaptă ceainicul din metal alb.

Își toarnă apa fiartă peste un pachețel triungular de ceai din cireșe. Umfându-și ușor buzele într-un „o” nedefinit, tânără suflă în licoarea caldă și aromată. Soarbe rând pe rând câteva guri, apoi renunță la ceașcă și se grăbește să iasă din casă.

Își pune paltonașul din lână stilizată, își înfășoară fularul gros în jurul gâtului subțire, și sprijinindu-se cu teancul de caiete verzi de perete, își trage fermuarul cizmelor lungi. O întreb ce a determinat-o să renunțe la viața la oraș pentru o carieră la un gimnaziu din sat.

„Am vrut să mă simt utilă. Știi, genul acela de naivitate împletită cu romantism?  La oraș totul e mult mai ușor. Toți colegii mei își făceau planuri să lucreze în liceele mari din capitală. Eu într-o zi m-am întrebat: „da ce? la sat nu-s tot copii?”. Întrebarea asta nu mi-a dat pace, așa că am decis să încerc”, mărturisește Liliana înghesuindu-și pașii pe o ulicioară strâmtă, cât să încapă un singur om.

Nici părinții, și nici prietenii nu i-au încuviințat alegerea. Tânăra a rămas însă neclintită.

„Recunosc că am vrut să mă simt un fel de eroină. De salvatoare a națiunii”, spune râzând.

A ajuns în sat într-o după-amiază de sfârșit de august. Primăria i-a pus la dispoziție casa unei femei care muncește în Italia. Acolo și-a creat micul univers tapetat cu multe cărți și diluat cu muzica care mai răsună uneori din televizorul vechi, așezat pe o măsuță din lemn.

„După primele săptămâni au vrut să renunț. Satul e pustiu. Tineri nu prea vezi pe drum, iar copiii îi poți numără pe degete. În clasa mea vin elevi și din satul vecin. Abia umplem un rând de bănci. Când sunt bolnavi sau pleacă undeva cu părinții, rândurile lor se subțiază și mai mult”, povestește învățătoarea cu o urmă de tristețe în glas.

Nu a renunțat pentru că s-a atașat sufletește de discipolii săi. Îi ochii lor ea este o adevărată zână bună. Și colegii de muncă o privesc cu admirație și respect. Deși foarte tânără, doamna Liliana, așa cum îi spun elevii, a reușit să se impună în colectiv.

„Îmi pare rău că destinul învățătorului de la sat este lăsat la voia întâmplării. Ni se tot promit reforme, schimbări, salarii. Toate aceste vorbe se opresc undeva pe drum. Mă uit la colegii mei, care muncesc de ani de zile pentru două-trei mii de lei. Atunci când pleacă de la școală ei nu au timp să citească, să se pregătească pentru a doua zi. Ei pun mâna pe sapă și merg la prășit. Pe câmp le este întreg procesul de perfecționare”, adaugă Liliana.

Spune că își dorește să facă o carieră de succes în învățământ, dar recunoaște că este descurajată de sistem.

„Noi, învățătorii, nu cerem mult. Noi vrem să fim auziți. Să fim apreciați. Să ne simțim utili nu doar pentru copiii pe care îi educăm, dar și pentru societate. Entuziasmul, oricât ar fi el de mare, dacă nu este alimentat cum se cuvine- dispare. Se descompune printre neajunsuri și greutăți”.

Privirea i se luminează când vede că la portița din fier de la școală este așteptată de trei pici de-o șchioapă. Cu obrajii roșii și cu căciulile care stau să le cadă peste ochi, sar într-un picior când o observă pe învățătoare.

„Sunt ai mei”, spune Liliana cu mândrie în glas. „Fac cu rândul în fiecare zi, să se asigure că vin”.

Zâmbește larg și le face cu mâna. Bucuroși, elevii se grăbesc să-i vină în întâmpinare. O înconjoară din ambele părți.

„Doamna Liliana, credeam că nu mai veniți”, ciripesc vocile pițigăiate. „Azi ni l-ați promis pe Vieru”…

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s