Șase luni și jumătate

În ultimele săptămâni cred că am aflat răspunsul la o întrebare care chinuie omenirea de zeci de ani: de unde a apărut sclavismul?  Ei bine, vă zic cu mâna pe inimă că cei mai buni profesori de sclavism (dacă o exista așa ceva) sunt bebelușii. În special cei care au trecut de șase luni, și-au descoperit ceva forțe noi, își dau seama că au multe de făcut, dar (ca să vezi!) nu au suficientă pricepere să-și gestioneze excesul de energie.

Schema lor de acțiune este destul de simplă: tu ești sclavul lui. Are și acte care demonstrează acest lucru. 🙂 Și  odată primind statutul, tot ce trebuie să faci este să reușești să-i corespunzi. Să-l îndeplinești onorabil, cum ar veni. 🙂

Dimineața, pe la 6 jumătate, nu ai niciun motiv suficient de bun ca să dormi. În schimb ai putea să-i ții companie bebelușului. Să-l asculți cum face: tatatatataatatatatataaaaa. Să rămâi calm când sparge liniștea profundă cu un țipăt într-un crescendo venit din adâncul plămânilor. Să fii mereu gata să-l întorci atunci când rostogolirea plină de elan a clacat pe undeva, pe la mijloc.

Tot tu, sclavul, ai datoria legală să te transformi într-un cărucior, într-o mașină, într-un cal sau în orice vrea Măria Sa. Să-l porți acolo unde îți ordonă. Să-l duci în fața oglinzii, să-l lași să-și bage degetele în gură, apoi să le plimbe cu o eleganță cum rar îți este dat să vezi, peste sticla pe care ieri ai șters-o și ai făcut-o lună.

Să-i servești masa și să rămâi cu un zâmbet tâmp pe față ori de câte ori pireul de brocolli se transformă într-un havuz care dansează în stropi prin toată casa. Să fii fericită și mulțumită când mânuțele mici, moi și pufoase, pline de pireu de dovleac, îți mângâie haina, fața și în ultimă instanță – părul.

Bucuria nu are cum să te ocolească nici atunci când după ce l-ai purtat și l-ai tot purtat în brațe, preț de câteva ore, Măria Sa îți dă de înțeles că ar vrea să se odihnească un pic. Minunea adevărată se întâmplă însă atunci când îl pui în pătuț: toată oboseala dispare, iar dorința de a fi plimbat, distrat, giugiulit și venerat răsare ca nouă. 🙂

Și parcă ai vrea să mănânci, și parcă ai vrea să-ți bei și tu în tihnă cafeaua pe care ai făcut-o dimineață, și parcă ai vrea să dormi. Dar să fim serioși, nu ai timp de așa fleacuri neînsemnate când bebelușul tocmai și-a dormit somnul de zece minute și are nevoie de distracție, ca de aer. 🙂

Una peste alta, vă spun cu mâna pe inimă că a cam început să-mi placă această sclavie. Mai ales că nu aș fi bănuit vreodată că în zece minute ți se poate face atâta dor de cineva…

🙂

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s