La cinci luni viața devine plină de lucruri curioase. Încercările de a sta în fund sunt nereușite, deocamdată, dar alimentate intens de tentantivele de a se aburca cu capul înainte de fiecare dată când este luată în brațe. Zilele trecute a descoperit picioarele și faptul că vârfurile degetelor pot fi delicioase. Pentru a se asigura de succesul operațiunii, încearcă să le bage în gură pe amândouă odată. Vede că nu-i reușește, dar se resemnează rapid chiuind pentru a dilua atmosfera.

Dacă simte că măcar pentru o clipă a ieșit din câmpul atenției celor din jur, se rostogolește pe o parte, apoi pe burtă, apoi își sprijină nasul de saltea și ține de acolo discursuri înflăcărate.

Marea descoperire rămân a fi șosetele. Odată încălțate, ele devin imediat obiectul vânătorii. Se muncește cu dedicare până reușește să le scoată, apoi le savurează molfăindu-le cu ochii închiși. Țipă și se opune când îi sunt confiscate și iar se bucură când vede că au fost înlocuite cu o pereche nouă.

Mănâncă în continuare lapte, dar privește cu mult interes atunci când vreun adult rumegă ceva prin preajmă. Tot pe ce reușește să pună mâna, ajunge inevitabil în gură. Și nu contează dacă e vorba de suzetă, vreo jucărie, sau un scutec (dacă mama nu este antentă).

Apropos de scutece, acestea au devenit o mare provocare atunci când sunt puse, și o mare bucurie când sunt scoase. Ultima bucurie nu este întotdeauna a mamei.

Baia este o mare fericite, plioscăitul din mâini și picioare – melodia preferată, iar ieșirea din cadă – jalea omenirii.

Somnul se face în reprize scurte. Adoarme greu, lăsându-se distrată de tot ce mișcă sau se aude. Se trezește în scurt timp. E și de înțeles, când ai în jur o lume atât de mare care așteaptă să fie descoperită.

Existența îi este umbrită însă de o mare tristețe – pumnișorii, care între timp au devenit mai grăsuți, nu mai încap concomitent în gură. 🙂

În rest, situația a rămas pe vechi. Robii aleargă, cântă, dansează, fac grimase și aduc poclonuri. Toate pentru un zâmbet știrb care răsare din colțul gurii…