Da, sunt o mamă care lucrează

Haideți să vorbim un pic despre asta. Cea mai frecventă întrebare care mi s-a pus tot timpul de când am devenit mamă are legătură cu munca mea. Cu faptul că nu am avut un concediu de maternitate pe bune și că m-am tot foit printre scutece, jucării, știri, reportaje și blog. Aș minți dacă aș […]

Citește mai mult…

Copiii știu mai bine: iubirea nu cere scenarii

Una dintre fobiile mele cele mai mari are legătură cu câinii. Chiar și cu acei reprezentanți ai speciei care sunt drăgălași, frumoși și cu ochi albaștri. Sau căprui. Totuși, pentru că știu că, de regulă, oamenii cu suflet bun iubesc animalele, mă gândeam să găsesc o metodă de a trece peste fricile ascunse în sufletul […]

Citește mai mult…

Și cu obligațiile ce facem?

Se cațară cu picioarele pe pernă, bate cu pumnii în canapea, mă scrutează cu jumătate de privire, apoi țipă din adâncul plămânașilor mici, dar voinici: -Aaaaaaaaa! Lipsa mea de reacție o enervează și mai rău. Se apropie, începe să mă tragă de pantaloni, apoi de bluză. Își încleaștă pumnișorii ca două cepe și mă lovește […]

Citește mai mult…

Dragostea întâi de toate

Într-o după amiază am petrecut o oră de vreme gârbovindu-mă asupra covorului din bucătărie. L-am periat, i-am șters petele, l-am aspirat și îl priveam cu mândrie și încântare cum aproape că sclipea de curat și frumos ce era. Zece minute mai târziu o văd că vine ca o furtună și cu o privire de motan […]

Citește mai mult…

9 situații în care părinții greșesc, deși cred că procedează bine

Deseori înainte de somn, sau atunci când prind câteva momente libere, citesc diverse articole pe tot felul de site-uri de parenting. Unele foarte informative, altele foarte hazlii. Sunt curioasă să văd cum tratează anumite situații alți părinți, vreau să aflu opiniile psihologilor sau pur și simplu încerc să privesc peisajele din perspectivă, pentru o imagine […]

Citește mai mult…

Te iubesc, de aceea nu-ți permit să faci orice

„Las-o să facă ce vrea”. „Dă-i pace să strice jucăria, e copil. Jucării mai putem cumpăra”. „Nu-i nimic, drăgălașo. Vrei să îți ștergi mânuțele de cămașa mea? Ia de-aici”. Sunt doar câteva dintre situațiile în care am fost pusă mergând cu Mia în ospeție, ieșind în oraș sau fiind în vizită la bunici. Am observat […]

Citește mai mult…

Când „prinde” la propriile picioare

„O să prindă la picioarele ei, și atunci o să vezi tu probleme”. Amenințarea mă urmărea ca o nălucă, și se lăsa cu fiori pe șira spinării de fiecare dată când era repetată de alți și alți oameni. Cu așa palmares de informație nici nu știam ce-mi doresc mai mult: să înceapă Mia să meargă […]

Citește mai mult…

Și mamele sunt triste câteodată

Aseară, în timp ce o adormeam pe Mia, rulam la nimereală pe telefon fluxul de știri. Privirea mi s-a oprit aproape involuntar asupra unui titlu care m-a înfiorat. O prezentatoare de la postul de radio BBC a ieșit la jumătatea emisiunii pe care o prezenta în direct. Femeia a spus că are nevoie de o […]

Citește mai mult…

Scrisoare pentru fiica mea

Draga mea, nu știu unde voi fi atunci când vei citi aceste rânduri, și nici nu sunt sigură că le vei acorda prea multă importanță. Totuși, m-am gândit că ar fi păcat să nu las scrise undeva „ale mele cinci copeici”. Cel mai probabil când vei găsi acest text, vei face o față plictisită și […]

Citește mai mult…

Trăiește visul japonez prin prisma realității de acasă. Istoria unei tinere care și-a urmat iubirea în Țara Soarelui Răsare

„Viitorul depinde de noi”, își zise în gând sorbind din ceaiul încă fierbinte. Este o dimineață frumoasă, cu soare generos, iar ea are atâtea de făcut. Închide ochii și inspiră aerul acestui oraș care în ultima jumătate de an i-a devenit „acasă”. Peste tot în jur vede oameni cu fețe binevoitoare, dar grăbite. „Japonezii nu […]

Citește mai mult…

Zece lucruri pe care le-am înțeles de când sunt mamă

Când eram însărcinată eram foarte interesată de articolele scrise de mămici care își împărtășeau experiența maternității. Eram curioasă cum arată această etapă din perspectiva femeilor care o trăiesc la intensitate maximă. Speram să învăț câte ceva din poveștile lor, dar și să-mi diminuez sentimentul de frică și incertitudine care mă copleșea uneori. V-am mai spus […]

Citește mai mult…

A fugit din mrejele alcoolului la … mănăstire. Povestea călugăriței care și-a învățat credința ca pe o lecție

Își ridică cu smerenie ochii și privește îndelung icoana cu ramă masivă, din lemn încrustat cu dibăcie. De după sticla proaspăt ștearsă îi zâmbește cu blândețe Maica Domnului. O fixează și ea cu privirea de parcă ar încerca să stabilească un dialog. Pentru că nu primește decât tăcere în schimb, se ridică sprijinindu-se de genunchii […]

Citește mai mult…

Povestea moldovencei care a schimbat trei țări în opt ani și a învățat să-și trăiască visul

Liniștea caldă și profundă a dimineții a fost spulberată de ritmurile alerte ale deșteptătorului. Fără să se uite la ceas, își coboară tălpile goale pe podeaua rece. Răcoarea lemnului șlefuit o învăluie plăcut. Cu ochii pe jumătate închiși își desprinde trupul de așternuturile fine și se îndreaptă cu repeziciune spre butonul magic. O singură mișcare […]

Citește mai mult…

Privilegii de mamă

Cele 180 de secunde petrecute în cărucior au fost o eternitate pentru Mia. În debutul celui de-al patrulea minut nu a mai rezistat și a început să țipe, să se maimuțărească și să se descalțe arucând cu papucii și în stânga și în dreapta. Eu, derutată și (de ce să nu spunem lucrurilor pe nume?) […]

Citește mai mult…

O mamă bună

De când sunt mamă singurele momente în care pot să-mi pun căștile și să ascult altceva decât „Eu am zece degețele” sunt acele minute în care merg cu Mia la plimbare. Când am muzica pe fundal, gândurile mele parcă evadează, iar azi m-am prins la ideea că în ultimul an principala mea prioritate, pasiune și […]

Citește mai mult…

Zece luni

La zece luni lucrurile încep să scape de sub control. Noțiunea de „consens” dispare, iar compromisurile au dreptul la viață doar atunci când îi convine lui, Bebelușului. Fără nicio urmă de exagerare, timpul devine absolut relativ. Zilele încep în cel mai bun caz la șase jumătate dimineața. „Poc”, „poc”, se aud palmele peste față. Podoaba […]

Citește mai mult…

-Cu ce te ocupi? -Păi, sunt mamă…

Atunci când ai un job care te solicită, când muncești 8, 10 și mai multe ore fără întrerupere, când ești mereu în alt loc, iar fiecare zi este o adevărată surpriză și o veritabilă aventură poate fi destul de ciudat să te pomenești într-o bună zi în concediu de maternitate. La început eram încântată de […]

Citește mai mult…

Tații de azi

Îi vedem peste tot. Pot fi recunoscuți cu ușurință după licărul din privire. Înalți sau mai scunzi, blonzi sau șateni, cu mașina sau pe jos. Altădată preocupați de tatuaje, distracții și fete. Astăzi – îngrijorați  că nu vor reuși să strecoare roțile masive ale căruciorului prin crăpătura îngustă de după colț. Puternici, serioși, siguri pe […]

Citește mai mult…

9 luni

Dimineți târzii, lenevit în pat, o cafea cu lapte savurată în voie, un film bun privit de pe o canapea confortabilă. Ce vis frumos! Ce amintire! 🙂 La aproape nouă luni, bebelușul începe să conștientizeze că timpul zboară cu viteza luminii, iar 24 de ore pot fi neîcăpătoare când ai atâââtea de făcut. De aceea, […]

Citește mai mult…

Șase luni și jumătate

În ultimele săptămâni cred că am aflat răspunsul la o întrebare care chinuie omenirea de zeci de ani: de unde a apărut sclavismul?  Ei bine, vă zic cu mâna pe inimă că cei mai buni profesori de sclavism (dacă o exista așa ceva) sunt bebelușii. În special cei care au trecut de șase luni, și-au […]

Citește mai mult…

Șosete delicioase și alte descoperiri

La cinci luni viața devine plină de lucruri curioase. Încercările de a sta în fund sunt nereușite, deocamdată, dar alimentate intens de tentantivele de a se aburca cu capul înainte de fiecare dată când este luată în brațe. Zilele trecute a descoperit picioarele și faptul că vârfurile degetelor pot fi delicioase. Pentru a se asigura […]

Citește mai mult…

Familia Alistar: cuplul care aduce lumea în casa lor

„Mdaaa, abia acum realizez cât de departe am ajuns”, exclamă într-o engleză stâlcită sud-coreanul Young-Jin Cha, mijind ochii înguști de după ochelarii cu rame subțiri și negre. Cerul senin de toamnă care se înghesuia insistent printre ramurile pustii ale cireșului bătrân din ogradă, îl făcu pe bărbatul trecut de prima tinerețe să-și perinde agale mâna […]

Citește mai mult…