Post lipicios

Cum arată serile noastre când lucrez de acasă?

Iaca stau eu așa, cu laptopul pe brațe, și încerc să deslușesc literele de pe tastatură printre cele două picioare ale Miei care atârnă, ca două macaroane pe fruntea mea. Asta după ce s-a așezat cu fundul pe creștetul meu și a bălăbănit din safaladele grăsuțe în timp ce se sprijinea cu o mână grăsuleană de cocul meu. Că, vorba aceea, fiecare cu cocul lui… … Continuă să citești Cum arată serile noastre când lucrez de acasă?

Post lipicios

Unde este limita?

Una dintre tendințele educației moderne este să reducă la zero practicile pe care le aplicau părinții noștri cu noi și să dea curs noilor valori care se promovează la greu la televizor, pe internet și în cărți scrise de oameni deștepți. Așa se face că părinții nu mai pot să spună cu mâna pe inimă că aplică interdicții față de copilul lor, că îl ceartă … Continuă să citești Unde este limita?

Post lipicios

Copilul NU vine să îmbunătățească relația dintre soți

Nu asta e menirea lui. Una dintre iluziile care încearcă să fie indusă în societate prin intermediul rețelelor de socializare este aceea că un bebeluș vine pe lume pentru a uni familia, pentru a îmbunătăți relația dintre soți și pentru a le face viața mai armonioasă și colorată.  Cred că este o greșeală de percepere, care suprapusă pe realitate provoacă dezamăgiri și frustrări. Poate la … Continuă să citești Copilul NU vine să îmbunătățească relația dintre soți

Post lipicios

Încetarea alăptării sau cum apare iubirea când dispare sânul

De luni încep. Nu, hai de joi. Cel mai bine să las iarna să treacă. Ei, vine Paștele, mama zice că-i post. După sărbători. Dacă începerea procesului de alăptare a fost cumva condiționată de un factor extern care se trezea de zece ori pe noapte pentru a-și face plinul, înțărcarea s-a dovedit a fi o piatră de rezistență. După ce Mia a trecut de vârsta … Continuă să citești Încetarea alăptării sau cum apare iubirea când dispare sânul

Post lipicios

Nu vom mai alege între salariu și indemnizație. Ce înseamnă asta?

Indemnizația pentru îngrijirea copilului este un subiect de interes atât pentru mame, cât și pentru tați. Mamele așteaptă cu nerăbdare ziua în care apar bănuții pe card. Unele femei adună acești bani pentru tot felul de planuri de viitor, altele îi investesc în frumusețe, în haine drăguțe pentru bebeluși și alte chițibușuri mici, dar însemnate. Sunt și doamne care consideră că alocația pentru creșterea copilului … Continuă să citești Nu vom mai alege între salariu și indemnizație. Ce înseamnă asta?

Post lipicios

Copiii și telefoanele sau cum ne „mituim” picii

În lumea în care trăim, telefoanele, tabletele, laptopurile, televizoarele și gadget-urile de toate tipurile se află la o întindere de mână. Nimeni nu se mai miră când vede un copil de doi ani care face tot felul de manevre de pe telefonul părinților. De la pornirea celebrului Youtube până la efectuare de apeluri și folosirea camerei foto.  Rateul meu în lupta cu tehnologiile Tot mai … Continuă să citești Copiii și telefoanele sau cum ne „mituim” picii

Post lipicios

Mama e și ea femeie. Știați?

Zilele trecute o colegă de la birou zicea că urmează să-și viziteze o prietenă care a devenit mamă acum câteva luni. Pentru că, deocamdată, colega de care vă povestesc nu are copii, întreba cu ce daruri ar fi frumos să meargă în ospeție. Răspunsurile au răsărit imediat, din toate părțile: bavețică, lingurițe, platouri secționate, borcănașe cu piureuri. Altfel spus, tot felul de chițibușuri de care … Continuă să citești Mama e și ea femeie. Știați?

Post lipicios

Diferite, dar la fel. Opt lucruri pe care le au în comun toate mamele din lume

Blonde sau brunete, înalte sau minione, trase ca prin inel sau ceva mai pufoșele, vesele sau posomorâte, sociabile sau timide. Gândim diferit, ne propunem diverse lucruri și sperăm să atingem tot felul de apogeuri. Încercăm să facem totul ca la carte, dar ne mai și lăsăm duse de val. Totuși, există lucruri care ne unesc, ne solidarizează și ne fac să ne punem aceleași întrebări: … Continuă să citești Diferite, dar la fel. Opt lucruri pe care le au în comun toate mamele din lume

Post lipicios

Când copilul face mofturi în public

Își țin respirația, numără în gând până la zece, se uită jenate prin părți apoi încearcă să recurgă la cele mai convingătoare argumente care le vin în minte pentru a reuși să scoată micul omuleț din magazin, de la terenul de joacă sau din oricare alt loc public. Vorbim despre mamele care tocmai sunt nevoite să facă față crizelor de furie ale copiilor lor. Aparențe … Continuă să citești Când copilul face mofturi în public

Post lipicios

Da, sunt o mamă care lucrează

Haideți să vorbim un pic despre asta. Cea mai frecventă întrebare care mi s-a pus tot timpul de când am devenit mamă are legătură cu munca mea. Cu faptul că nu am avut un concediu de maternitate pe bune și că m-am tot foit printre scutece, jucării, știri, reportaje și blog. Aș minți dacă aș spune că decizia de a-mi continua munca la zi într-o … Continuă să citești Da, sunt o mamă care lucrează

Post lipicios

Sunt responsabilă de bagajul pe care îl vei duce cu tine prin viață

M-am trezit într-o liniște destul de ciudată pentru ora șapte jumătate. Mia încă doarme, iar eu am în minte un gând care mă tot urmărește de zile bune. Îi privesc chipul liniștit și îi mângâi obrazul bolfoșel pe care încă mai poate fi citită urma ultimei vânătăi obținute după o trântă făcută din plină viteză. Îi trag ușor cearșaful în carouri peste mânuțele dezgolite și … Continuă să citești Sunt responsabilă de bagajul pe care îl vei duce cu tine prin viață

Post lipicios

Lumea de sub pat și un pic de nostalgie

În casa noastră există două lumi: cea în care trăim cu toții și cea în care trăiește doar Mia. Prima e la vedere, cu jucării peste tot, cu piese colorate pe unde nici idee nu aveai că pot să fie și cu noi trei rotindu-ne printre elementele mai sus menționate. A doua lume se ascunde sub pat. Dacă vii la noi într-o zi de marți, … Continuă să citești Lumea de sub pat și un pic de nostalgie

Post lipicios

De ce-i vorbești așa? Crezi că te înțelege?

Asta este una dintre întrebările pe care o aud frecvent în ultimul timp. Fie că vin de la magazin, fie că sunt la plimbare, neapărat se va găsi câte un trecător care să-și ridice sprânceana și să mă întrebe zeflemitor: -De ce-i vorbești așa? Crezi că te înțelege? Eu cu Mia nu am vorbit niciodată pe tonuri speciale, nu i-am atribuit diminutive și nu am … Continuă să citești De ce-i vorbești așa? Crezi că te înțelege?

Post lipicios

Copiii știu mai bine: iubirea nu cere scenarii

Una dintre fobiile mele cele mai mari are legătură cu câinii. Chiar și cu acei reprezentanți ai speciei care sunt drăgălași, frumoși și cu ochi albaștri. Sau căprui. Totuși, pentru că știu că, de regulă, oamenii cu suflet bun iubesc animalele, mă gândeam să găsesc o metodă de a trece peste fricile ascunse în sufletul meu, să o ajut pe Mia să fie blândă cu … Continuă să citești Copiii știu mai bine: iubirea nu cere scenarii

Post lipicios

Cinci lucruri pe care nu face să le dăruiești tinerilor părinți

Pentru că nu am foarte multe rude prin preajmă, revenirea de la maternitate a trecut oarecum liniștit pentru mine. Nu am fost nevoită să găsesc tot felul de scuze pentru a ține neamurile la distanță și nici nu a trebuit să dau senzația că sunt fericită când îmi venea să plâng. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri legate de revenirea acasă cu bebelușul vizează darurile … Continuă să citești Cinci lucruri pe care nu face să le dăruiești tinerilor părinți

Post lipicios

Și cu obligațiile ce facem?

Se cațară cu picioarele pe pernă, bate cu pumnii în canapea, mă scrutează cu jumătate de privire, apoi țipă din adâncul plămânașilor mici, dar voinici: -Aaaaaaaaa! Lipsa mea de reacție o enervează și mai rău. Se apropie, începe să mă tragă de pantaloni, apoi de bluză. Își încleaștă pumnișorii ca două cepe și mă lovește cu forță. E supărată pentru că nu-i dau voie să-mi … Continuă să citești Și cu obligațiile ce facem?

Post lipicios

Dragostea întâi de toate

Într-o după amiază am petrecut o oră de vreme gârbovindu-mă asupra covorului din bucătărie. L-am periat, i-am șters petele, l-am aspirat și îl priveam cu mândrie și încântare cum aproape că sclipea de curat și frumos ce era. Zece minute mai târziu o văd că vine ca o furtună și cu o privire de motan părăsit cere un biscuit. I-l întind fără să bănuiesc că … Continuă să citești Dragostea întâi de toate

Post lipicios

E în ordine să vrei să vorbești despre copilul tău. Chiar este.

Când nu aveam copii, îmi ziceam ( de rând cu multe alte promisiuni aiurite) că atunci când voi fi mamă și voi ieși cu prietenii în oraș nu voi vorbi deloc despre copilul meu. Ca să nu-i plictisesc pe cei care trăiesc într-o altă dimensiune a realității. Pe atunci gândul mi se părea pe cât de corect, pe atât de ușor de pus în practică. … Continuă să citești E în ordine să vrei să vorbești despre copilul tău. Chiar este.

Post lipicios

9 situații în care părinții greșesc, deși cred că procedează bine

Deseori înainte de somn, sau atunci când prind câteva momente libere, citesc diverse articole pe tot felul de site-uri de parenting. Unele foarte informative, altele foarte hazlii. Sunt curioasă să văd cum tratează anumite situații alți părinți, vreau să aflu opiniile psihologilor sau pur și simplu încerc să privesc peisajele din perspectivă, pentru o imagine mai bună. Pentru că ne bălăcim în fiecare zi într-o … Continuă să citești 9 situații în care părinții greșesc, deși cred că procedează bine

Post lipicios

Te iubesc, de aceea nu-ți permit să faci orice

„Las-o să facă ce vrea”. „Dă-i pace să strice jucăria, e copil. Jucării mai putem cumpăra”. „Nu-i nimic, drăgălașo. Vrei să îți ștergi mânuțele de cămașa mea? Ia de-aici”. Sunt doar câteva dintre situațiile în care am fost pusă mergând cu Mia în ospeție, ieșind în oraș sau fiind în vizită la bunici. Am observat că, deseori, oamenii au tendința de a le permite copiilor … Continuă să citești Te iubesc, de aceea nu-ți permit să faci orice

Post lipicios

A găsit ac de cojocul haosului. Cum își pune Cristina Ermac maternitatea pe foaie

Pe lângă emoții, clipe dulci și multă responsabilitate, viața de mamă mai poate fi caracterizată și printr-un soi de haos care se instalează în mintea noastră încă la început. Nu știu cum stați voi la acest capitol, dar mie de cele mai multe ori îmi este  peste puteri să știu cum va arăta ziua următoare și nu prea pot descrie cu lux de detalii un … Continuă să citești A găsit ac de cojocul haosului. Cum își pune Cristina Ermac maternitatea pe foaie

Post lipicios

Când „prinde” la propriile picioare

„O să prindă la picioarele ei, și atunci o să vezi tu probleme”. Amenințarea mă urmărea ca o nălucă, și se lăsa cu fiori pe șira spinării de fiecare dată când era repetată de alți și alți oameni. Cu așa palmares de informație nici nu știam ce-mi doresc mai mult: să înceapă Mia să meargă sau să nu aibă dreptate cei care mă tot băgau … Continuă să citești Când „prinde” la propriile picioare

Post lipicios

Și mamele sunt triste câteodată

Aseară, în timp ce o adormeam pe Mia, rulam la nimereală pe telefon fluxul de știri. Privirea mi s-a oprit aproape involuntar asupra unui titlu care m-a înfiorat. O prezentatoare de la postul de radio BBC a ieșit la jumătatea emisiunii pe care o prezenta în direct. Femeia a spus că are nevoie de o pauză. Apoi s-a sinucis. Jurnalista avea 41 de ani și … Continuă să citești Și mamele sunt triste câteodată

Post lipicios

Bebelușul meu nu e sociabil. Ce e de făcut?

„Trebuie s-o dai cu lumea că e cam sălbăticuță”. „Ieși mai des cu ea în locuri aglomerate, să vadă mai mulți oameni”. „Doamne ferește ce-i de delicată”. „Eu am o prietenă care are o prietenă care are un copil fooooarte sociabil. Se duce în brațe la oricine”. „O să vezi ce probleme o să ai când o să o duci la grădiniță”. Sunt doar câteva … Continuă să citești Bebelușul meu nu e sociabil. Ce e de făcut?

Post lipicios

Încetarea alăptării: când? cum? oare?

Pentru mine alăptarea a fost un soi de realizare personală. La început nu credeam că pot, apoi am văzut că pot și am zis că nu va ține prea mult, apoi mi-am tot pus date limită: până la 3 luni, până la 6 luni, până la 9 luni, până la 1 an. Sâmbăta viitoare închei, peste o săptămână, peste două, și tot așa… De fiecare … Continuă să citești Încetarea alăptării: când? cum? oare?

Post lipicios

Concluzii după prima vacanță cu copilul

Deși am mai fost pe ici-pe colo cu Mia, nu am stat nicăieri mai mult de trei zile, iar asta înseamnă că nu am avut o vacanță adevărată. Escapada din Spania a fost un adevărat test pentru mine ca mamă, dar și pentru noi ca părinți. Am avut multe emoții înainte de a porni la drum. În primul rând pentru că a trebuit să mergem … Continuă să citești Concluzii după prima vacanță cu copilul

Post lipicios

Scrisoare pentru fiica mea

Draga mea, nu știu unde voi fi atunci când vei citi aceste rânduri, și nici nu sunt sigură că le vei acorda prea multă importanță. Totuși, m-am gândit că ar fi păcat să nu las scrise undeva „ale mele cinci copeici”. Cel mai probabil când vei găsi acest text, vei face o față plictisită și vei da alehamite din mâna stângă. Chiar și așa, te … Continuă să citești Scrisoare pentru fiica mea

Post lipicios

Trăiește visul japonez prin prisma realității de acasă. Istoria unei tinere care și-a urmat iubirea în Țara Soarelui Răsare

„Viitorul depinde de noi”, își zise în gând sorbind din ceaiul încă fierbinte. Este o dimineață frumoasă, cu soare generos, iar ea are atâtea de făcut. Închide ochii și inspiră aerul acestui oraș care în ultima jumătate de an i-a devenit „acasă”. Peste tot în jur vede oameni cu fețe binevoitoare, dar grăbite. „Japonezii nu au vreme de pierdut. Eficiența este crezul lor”. Constatarea îi … Continuă să citești Trăiește visul japonez prin prisma realității de acasă. Istoria unei tinere care și-a urmat iubirea în Țara Soarelui Răsare

Post lipicios

Zece lucruri pe care le-am înțeles de când sunt mamă

Când eram însărcinată eram foarte interesată de articolele scrise de mămici care își împărtășeau experiența maternității. Eram curioasă cum arată această etapă din perspectiva femeilor care o trăiesc la intensitate maximă. Speram să învăț câte ceva din poveștile lor, dar și să-mi diminuez sentimentul de frică și incertitudine care mă copleșea uneori. V-am mai spus că înainte de Mia nu am interacționat deloc cu alți … Continuă să citești Zece lucruri pe care le-am înțeles de când sunt mamă

Post lipicios

A fugit din mrejele alcoolului la … mănăstire. Povestea călugăriței care și-a învățat credința ca pe o lecție

Își ridică cu smerenie ochii și privește îndelung icoana cu ramă masivă, din lemn încrustat cu dibăcie. De după sticla proaspăt ștearsă îi zâmbește cu blândețe Maica Domnului. O fixează și ea cu privirea de parcă ar încerca să stabilească un dialog. Pentru că nu primește decât tăcere în schimb, se ridică sprijinindu-se de genunchii obosiți. E Săptămâna Mare și are atâtea de făcut… Acum … Continuă să citești A fugit din mrejele alcoolului la … mănăstire. Povestea călugăriței care și-a învățat credința ca pe o lecție

Post lipicios

Povestea moldovencei care a schimbat trei țări în opt ani și a învățat să-și trăiască visul

Liniștea caldă și profundă a dimineții a fost spulberată de ritmurile alerte ale deșteptătorului. Fără să se uite la ceas, își coboară tălpile goale pe podeaua rece. Răcoarea lemnului șlefuit o învăluie plăcut. Cu ochii pe jumătate închiși își desprinde trupul de așternuturile fine și se îndreaptă cu repeziciune spre butonul magic. O singură mișcare sloboade acorduri pline de foc dintr-o melodie de top. Își … Continuă să citești Povestea moldovencei care a schimbat trei țări în opt ani și a învățat să-și trăiască visul

Post lipicios

Privilegii de mamă

Cele 180 de secunde petrecute în cărucior au fost o eternitate pentru Mia. În debutul celui de-al patrulea minut nu a mai rezistat și a început să țipe, să se maimuțărească și să se descalțe arucând cu papucii și în stânga și în dreapta. Eu, derutată și (de ce să nu spunem lucrurilor pe nume?) „ușor” enervată încercam s-o calmez în timp ce-i adunam ghetele … Continuă să citești Privilegii de mamă

Post lipicios

O mamă bună

De când sunt mamă singurele momente în care pot să-mi pun căștile și să ascult altceva decât „Eu am zece degețele” sunt acele minute în care merg cu Mia la plimbare. Când am muzica pe fundal, gândurile mele parcă evadează, iar azi m-am prins la ideea că în ultimul an principala mea prioritate, pasiune și provocare a fost să fiu o mamă bună. „O mamă … Continuă să citești O mamă bună

Post lipicios

Concediul de maternitate, un concediu?

„Eu nu voi fi așa. Nu voi sta acasă, nu-mi voi ține părul ciuf, nu voi umbla ca o nălucă în pijama până seara, nu voi renunța la job. Nu voi fi o mamă ca toate cele pe care le întâlnesc și le aud. Eu voi fi altfel”. Cam astea au fost gândurile cu care am pășit în concediul de maternitate. Ce să mai? Eram … Continuă să citești Concediul de maternitate, un concediu?

Post lipicios

Zece luni

La zece luni lucrurile încep să scape de sub control. Noțiunea de „consens” dispare, iar compromisurile au dreptul la viață doar atunci când îi convine lui, Bebelușului. Fără nicio urmă de exagerare, timpul devine absolut relativ. Zilele încep în cel mai bun caz la șase jumătate dimineața. „Poc”, „poc”, se aud palmele peste față. Podoaba capilară,  dacă ar fi ceva mai dură, zău că ar … Continuă să citești Zece luni

Post lipicios

Îmblânzește gratiile. Femeia care a ales să fie gardian, pentru a-și demonstra că nimic nu e imposibil

Cu o mișcare scurtă și precisă răsucește cheia în broasca ușii masive din lemn de culoarea abanosului. Își spijină brațul de mânerul din metal pe care îl apasă lin, fără grabă. Din deschizătura care i se ivește în față pătrunde un miros îmbietor de borș, de haine spălate și de copii. Acasă. Cele mai plăcute momente din viața Inei Ghitmanenco încep și se termină acasă. … Continuă să citești Îmblânzește gratiile. Femeia care a ales să fie gardian, pentru a-și demonstra că nimic nu e imposibil

Post lipicios

-Cu ce te ocupi? -Păi, sunt mamă…

Atunci când ai un job care te solicită, când muncești 8, 10 și mai multe ore fără întrerupere, când ești mereu în alt loc, iar fiecare zi este o adevărată surpriză și o veritabilă aventură poate fi destul de ciudat să te pomenești într-o bună zi în concediu de maternitate. La început eram încântată de ideea că pentru o perioadă nederminată de timp nu voi … Continuă să citești -Cu ce te ocupi? -Păi, sunt mamă…

Post lipicios

Ora mesei: distracție pentru ea, provocare pentru mine

Acum câțiva ani, fiind în vacanță la mare, am observat mai mulți părinți de copii mici care optau ca fiecare masă să fie însoțită de o tabletă sau de un telefon proptit la nivelul ochilor celui mic.  Mi s-a părut ciudată atunci această tactică și mă gândeam că, probabil, acei părinți caută căile cele mai ușoare pentru a-l ține ocupat pe cel mic. Ei bine, … Continuă să citești Ora mesei: distracție pentru ea, provocare pentru mine

Post lipicios

Tații de azi

Îi vedem peste tot. Pot fi recunoscuți cu ușurință după licărul din privire. Înalți sau mai scunzi, blonzi sau șateni, cu mașina sau pe jos. Altădată preocupați de tatuaje, distracții și fete. Astăzi – îngrijorați  că nu vor reuși să strecoare roțile masive ale căruciorului prin crăpătura îngustă de după colț. Puternici, serioși, siguri pe ei, se transformă în niște copii de îndată ce ajung … Continuă să citești Tații de azi

Post lipicios

9 luni

Dimineți târzii, lenevit în pat, o cafea cu lapte savurată în voie, un film bun privit de pe o canapea confortabilă. Ce vis frumos! Ce amintire! 🙂 La aproape nouă luni, bebelușul începe să conștientizeze că timpul zboară cu viteza luminii, iar 24 de ore pot fi neîcăpătoare când ai atâââtea de făcut. De aceea, fiind un responsabil reprezentant al speciei din care face parte, … Continuă să citești 9 luni

Post lipicios

Depresia de după naștere: un hop sau un moft?

Când am ieșit de la maternitate, țineam în brațe un ghemotoc de om. Măsura cam cât brațul meu până la cot. Tot drumul până acasă a fost o continuă încercare stângace de a o alăpta în timp ce ea plângea necontenit. Acasă, mă așteptau baloane roz și litere cu numele ei înșirate prin tot dormitorul. Am așezat-o încet pe pat, și i-am lăsat pe membrii … Continuă să citești Depresia de după naștere: un hop sau un moft?

Post lipicios

Șase luni și jumătate

În ultimele săptămâni cred că am aflat răspunsul la o întrebare care chinuie omenirea de zeci de ani: de unde a apărut sclavismul?  Ei bine, vă zic cu mâna pe inimă că cei mai buni profesori de sclavism (dacă o exista așa ceva) sunt bebelușii. În special cei care au trecut de șase luni, și-au descoperit ceva forțe noi, își dau seama că au multe … Continuă să citești Șase luni și jumătate

Post lipicios

Șosete delicioase și alte descoperiri

La cinci luni viața devine plină de lucruri curioase. Încercările de a sta în fund sunt nereușite, deocamdată, dar alimentate intens de tentantivele de a se aburca cu capul înainte de fiecare dată când este luată în brațe. Zilele trecute a descoperit picioarele și faptul că vârfurile degetelor pot fi delicioase. Pentru a se asigura de succesul operațiunii, încearcă să le bage în gură pe … Continuă să citești Șosete delicioase și alte descoperiri

Post lipicios

Familia Alistar: cuplul care aduce lumea în casa lor

„Mdaaa, abia acum realizez cât de departe am ajuns”, exclamă într-o engleză stâlcită sud-coreanul Young-Jin Cha, mijind ochii înguști de după ochelarii cu rame subțiri și negre. Cerul senin de toamnă care se înghesuia insistent printre ramurile pustii ale cireșului bătrân din ogradă, îl făcu pe bărbatul trecut de prima tinerețe să-și perinde agale mâna prin părul des și lung. Coborî în grabă cele câteva … Continuă să citești Familia Alistar: cuplul care aduce lumea în casa lor

Post lipicios

Vaccinul: unealta diavolului sau un rău necesar?

Cel puțin în familia noastră, așa s-a pus problema. Încă de pe vremea când nici măcar nu eram însărcinată. N-o să vă vină să credeți, dar uneori, un cuplu de oameni tineri, deschiși la minte, pasionați de umblătură prin lume, pot discuta și despre asemenea chestii bizare cum sunt vaccinurile. Și cum ziceam, încă de pe atunci, eu și cu soțul meu duceam polemici deschise … Continuă să citești Vaccinul: unealta diavolului sau un rău necesar?

Post lipicios

„Ce va zice lumea? ” sau piedica pe care ne-o punem singuri

-Pui, pui, pui! Pui, pui, pui…

La cei 65 de ani ai săi, mătușa Elena, o femeie robustă cu un batic verde legat după ceafă, îmbrăcată într-o bondiță ferfenițată măsoară la pas toloaca din fața ogrăzii. Ține subțioară un lighenaș albastru, crăpat într-o parte, plin cu grăunțe. Continuă să citești „Ce va zice lumea? ” sau piedica pe care ne-o punem singuri